Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au amânat, pentru 16 martie, procesul torţionarilor disidentului Gheorghe Ursu, după ce unul dintre inculpaţi a cerut termen pentru a-şi angaja avocat.

Judecătorii instanţei supreme au luat în discuţie, vineri, primul termen al dosarului în care sunt judecaţi torţionarii disidentului Gheorghe Ursu, moment la care fostul ofiţer de securitate Vasile Hodiş le-a solicitat magistraţilor amânarea procesului pentru a-şi putea angaja un apărător.

Tot vineri, la dosar a fost depusă o adeverinţă de la evidenţa populaţiei în care se arată că George Homoşteanu, inculpat şi el în acest caz, a decedat.

Instanţa a admis cererea lui Vasile Hodiş şi a stabilit un nou termen pentru data de 16 martie.

Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, a declarat, la ieşirea din sala de judecată, că dosarul este foarte solid şi că tatăl său a fost asasinat politic intenţionat.

"A fost un dosar foarte bine alcătuit, am fost surprins de progresul care s-a făcut în ultimii doi ani la Secţia Parchetelor Militare. Au găsit noi probe, noi martori care au fost dispuşi să vorbească acum la 30 de ani de la evenimente. Şi-au găsit curajul, mai bine mai târziu decât niciodată. Dosarul este foarte solid, inculpaţii sunt nominalizaţi că l-au torturat pe tatăl meu, că l-au anchetat în închisoare, deşi era arestat pentru o cauza de drept comun. Am descoperit la CNSAS recent documente care arată că Securitatea aşa lucra. Era o metodă de a folosi pretexte de drept comun pentru a închide, a tortură disidenţi politici. Tatăl meu a fost arestat şi ţinut la sediul Miliţiei, dar de fapt era anchetat de Securitate cât a fost arestat şi torturat. A fost un asasinat politic intenţionat, asta au urmărit, să nu mai iasă viu de acolo tocmai că să nu relateze regimul la care a fost supus în închisoare", a spus Andrei Ursu.

Pe 1 august 2016, George Homoşteanu, fost ministru de interne, şi Tudor Postelnicu, fost şef al Departamentului Securităţii Statului, au fost trimişi în judecată de procurorii militari pentru complicitate la săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în dosarul disidentului Gheorghe Ursu.

De asemenea, au fost trimişi în judecată şi foştii ofiţeri de securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, cei care l-au torturat pe Gheorghe Ursu, aceştia fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.

Cum a murit "Babu"

Procurorii susţin că în perioada ianuarie - noiembrie 1985 inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la data de 21 septembrie 1985 şi a decedat pe 17 noiembrie 1985 în Spitalul Penitenciar Jilava.

Pentru a disimula adevăratul obiect al cercetării disidentului Gheorghe Ursu şi pentru a putea face "dovada" că nu există un dosar politic pe numele acestuia, organele de securitate au "inventat" infracţiunea de deţinere şi operaţiuni interzise cu mijloace de plată străine. În realitate, reprezentanţii Departamentului Securităţii Statului erau interesaţi de aspecte precum: legăturile disidentului cu postul de radio "Europa Liberă", relaţiile şi discuţiile cu lumea literară şi artistică din ţară şi din diaspora, impresiile consemnate în jurnalul personal despre politica statului şi despre conducătorii partidului şi statului comunist.

Procurorii militari au stabilit că maior (rez.) Marin Pârvulescu şi colonel (rez.) Hodiş Vasile, în calitate de ofiţeri în cadrul Direcţiei a VI-a Cercetări penale din Departamentul Securităţii Statului, au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care "au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă".

De asemenea, George Homoştean, în calitate de ministru de interne, şi Tudor Postelnicu, în calitate de şef al Departamentului Securităţii Statului, în cursul lunilor octombrie şi noiembrie 1985, au transmis către ambasadele României de la Paris şi Washington documente oficiale prin care au disimulat caracterul represiv şi politic al acţiunilor întreprinse de Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş împotriva lui Gheorghe Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru opinii considerate ostile regimului comunist.

Totodată, la solicitarea comunităţii internaţionale şi a unor oameni politici din SUA de a primi informaţii referitoare la situaţia disidentului român, aceştia au ascuns caracterul represiv al acţiunilor îndreptate împotriva lui Gheorghe Ursu, George Homoştean şi Tudor Postelnicu înlesnind astfel săvârşirea faptelor comise de ofiţerii Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş.

Procurorii mai declară că, în exercitarea abuzivă a funcţiilor deţinute, cei doi foşti demnitari au întreprins demersuri dolosive în scopul ascunderii cauzelor reale ale cercetării disidentului Gheorghe Ursu şi, ulterior, ale cauzelor decesului acestuia.

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către "Europa Liberă" şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Fiul disidentului, Andrei Ursu, susţine că Mihai Pîrvulescu a fost cel care l-a anchetat mai întâi în stare de libertate pe Gheorghe Ursu. Pentru că acesta din urmă a refuzat să îşi denunţe prietenii (printre care cunoscuţii scriitori Nina Cassian, Geo Bogza, Radu Cosaşu), Securitatea a hotărât "continuarea cercetărilor sub stare de arest", "urmând ca în cercetări să se clarifice şi natura relaţiilor" cu acei prieteni.

Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985. A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.

Conform mărturiilor aflate în dosar, timp de două luni (până la 17 noiembrie 1985), ofiţerul de securitate Marin Pîrvulescu l-a anchetat şi torturat pe Gheorghe Ursu în arestul Miliţiei din Calea Rahovei (arest aflat în aceeaşi clădire cu Direcţia de Cercetări Penale a Securităţii).

Inginerul Gheorghe Ursu a murit pe 17 noiembrie 1985, în arestul Miliţiei Bucureşti, în urma bătăilor primite de la Marin Pîrvulescu şi de la alţi ofiţeri de securitate.

Până acum, trei persoane au fost condamnate în acest caz: col. (r) Udor Stănică, pe atunci şeful Miliţiei din Capitală, col. (r) Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marin Clită, colegul de celulă al disidentului, fiecare primind câte 20 de ani de închisoare.

Udor Stănică nu a făcut nicio zi de închisoare, invocând motive medicale, Mihai Creangă a scăpat după zece ani, iar deţinutul de drept comun Marin Clită a ieşit din puşcărie după nouă ani, pentru bună purtare. La rândul său, Marin Pîrvulescu recunoaşte că l-a anchetat pe Gheorghe Ursu când acesta era liber, însă neagă că l-ar fi torturat.