Cum au reușit mai mulți ruși să obțină acte românești. Veneau din Moscova sau Sankt Petersburg și acum circulă cu ele prin Occident
Publicat acum 14 ore si 49 minute
Judecătoarea Ruxandra Popescu a fost tăvălită pe nedrept de procurorii de la „unitatea de elită” DNA Ploiești, ca după trei ani să fie achitată definitiv. Judecătoarea a vorbit la Antena 3 despre coșmarul prin care a trecut în toată această perioadă.
„Am fost trimisă în judecată pentru ca mai apoi să fiu achitată definitiv. Am avut calitatea de inculpat 1179 de zile. A fost o luptă, pot să spun. O văd și ca pe o experiență de viață și ca pe o încercare. Am fost o luptătoare.
Acuzațiile au fost că în schimbul acceptării promisiunii de a primi o haină de blană mi-aș fi încălcat responsabilitățile de serviciu.. au spus că s-ar fi produs un prejudiciu de 20.000 de euro”, a spus Ruxandra Popescu.
Dosarul a fost instrumentat de foștii procurori Mircea Negulescu și Alfred Savu.
„În dimineața zilei de 22 martie 2016, în jurul orei 6.20 am fost apelată de Negulescu care mi-a spus că am Poliția la ușă. Nu aveam numărul lui. S-a prezentat, mi-a spus să deschid ușa pentru că am doi ofițeri la ușă. Eu nu am auzit să se sune la ușă. Am mers, am deschis, i-am invitat în apartament, mi-au prezentat mandatul de aducere și m-au dus la Ploiești.
Odată ajunsă la DNA Ploiești, am intrat, am așteptat să vină și domnul avocat pentru că l-am sunat de pe drum, au început discuțiile, mi s-au adus la cunoștință acuzațiile, dar mi s-a interzis accesul la dosar. Nu am putut să văd nicio probă.
În ziua respectivă am stat 5-6 ore la DNA Ploiești. Dosarul l-am putut vedea cu acordul judecătorului timp de vreo 20 de minute.
Eu am insistat să se facă o percheziție domicilară, le-am spus că e imposibil ca mita să aibă un asemenea obiect. Eu nu am purtat niciodată haine de blană. Am fost refuzată, percheziția respectivă s-a realizat mult mai târziu”, a povestit judecătoarea.
Ruxandra Popescu a mărturisit că prejudiciul emoțional a fost faptul că a fost nevoită să renunțe la meseria ei de judecător.
„Pentru mine, profesia de judecător reprezintă o vocație. Prejudiciul emoțional a fost foarte mare că am fost ținută atâta timp departe de scaunul de judecător. Pentru mine e emoționant că îmbrac din nou roba de judecător”.
„Am avut alături familia, câțiva prieteni, oameni adevărați care mi-au fost lângă”, a mai spus judecătoarea.
„Cea mai gravă acuzație a fost că mi-aș fi îndeplinit greșit atribuțiile de serviciu”.
