Cel mai sângeros criminal român în viață rămâne după gratii. Toma Gheorghe şi-a ucis fiica şi concubina şi le-a aruncat la canal

Cel mai sângeros criminal român în viață rămâne, deocamdată, după gratii. Miercuri, pe 21 de august, Toma Gheorghe a ajuns în fața instanței pentru a cere eliberarea condiționată. Cererea sa a fost, însă, respinsă de Judecătoria Drobeta Turnu Severin. Bărbatul în vârsta de 83 de ani a fost condamnat la închisoare pe viață pentru uciderea a 5 persoane. 

Decizia instanței poate fi atacată în termen de 10 zile, la instanța de judecată superioară, adică la Tribunalul Mehedinți. De altfel, Toma a cerut eliberarea din detenție și în 2023, însă, fără succes, solicitarea sa fiind, de asemea, respinsă de judecători.

Gheorghe Toma și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în închisoare. Prima condamnare a primit-o în anul 1958, pentru furt, iar în 1974 a fost condamnat la 25 de ani de închisoare, după ce a omorât doi soți cu un topor.

În 1988, Nicolae Ceaușescu l-a grațiat, însă în 1995, acesta a fost din nou condamnat pentru furt. A mai stat închis câțiva ani, după care, în 1999, a primit 3 ani de închisoare pentru proxenetism. În 2001 a fost eliberat condiționat, pentru bună purtare, însă doi ani mai târziu l-a ucis pe un italian cu 20 de lovituri de cuțit.

După ce a comis crima, el a fugit din țară și s-a ascuns, o perioadă, în Franța. În timpul anchetei, s-a descoperit că a mai comis două crime: pe fiica și pe concubina sa. Cadavrele celor două nu au fost găsite niciodată, însă se presupune că acestea au fost ucise în perioada 1997-1998, tranșate și aruncate de pe un pod. 

Acesta a fost extrădat din Franța, iar în 2012 a fost trimis din nou în judecată și condamnat pentru omor deosebit de grav, pentru care a primit închisoare pe viață, comutată ulterior în 30 de ani de detenție.

Povestea lui Toma Gheorghe, cel mai sadic criminal român în viață

Şi-a început cariera infracţională ca hoţ, fiind condamnat de trei ori pentru furt. Toma Gheorghe avea 32 de ani când a devenit criminal. În seara zilei de 13 august 1973, a ucis cu toporul doi bătrâni, soţ şi soţie. La nervi. „Plec spre poartă, fac doi-trei paşi, poarta întredeschisă, ş-o aud pe nevastă’sa cum zice «Cine-iĂ». Era linişte afară. El răspunde: «boul ăla de Ghiţă». În momentul ăla, când o zis, m’o luat nişte frisoane, mi s-a făcut ceaţă şi-am simţit aşa, pe creier, ca un sunet puternic”, avea să mărturisească Toma, potrivit Jurnalul.ro.

În 1988, Nicolae Ceaușescu l-a grațiat.

După ce s-a eliberat, fiica lui cea mică, Tenzi, s-a mutat cu el, în Arad. Tot atunci, Toma a cunoscut-o şi pe Bonţoiu Liliana, cea care avea să-i devină concubină.

În 1995, a furat un televizor şi a fost condamnat 3 ani. S-a eliberat condiţionat în martie 1997. Doi ani mai târziu a fost arestat şi condamnat, pentru proxenetism, la 3 ani de închisoare. A ieşit din închisoare în iunie 2002, iar în august 2003 a plecat în Franţa. De acolo, supărat pe procurorii care au instrumentat dosarul, le trimitea acestora vederi. „De la Paris. Le-am scris pe vederi două lucruri: că sunt bulangi şi homosexuali”, povesteşte Toma. La Parchet au ajuns şi alte mesaje expediate de el: „Sincere condoleanţe!” sau „Adio, Gringo”. A fost acuzat de ultraj şi condamnat, în lipsă, la 7 ani de închisoare. În septembrie 2005 a fost arestat în Franţa şi adus în România.

Se spune că în viaţa fiecărui om există câte un şifonier plin cu schelete. Secrete terifiante şi bine ascunse. Lui Toma Gheorghe i-au fost descoprite încă trei: unul lăsat la vedere, un italian pe care în iulie 2003 l-a înjunghiat mortal, şi două, imposibil de găsit - fiica şi concubina omorâte de el. Pentru uciderea italianului, Toma a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Dosarul celorlalte două crime părea o misiune aproape imposibilă: faptele se petrecuseră cu mulţi ani în urmă, nu exista cadavru, nici martori sau arma crimei. Doar recunoaşterea faptei, care a fost susţinută de probele pe care anchetatorii au reuşit să le găsească.

Pe Tenzi, fiica lui cea mică, Toma a ucis-o în vara anului 1977. Pe când el era încă la puşcărie, ea îl convinsese să treacă apartamentul pe numele ei. După eliberare, Tenzi i-a cerut să se mute şi, pentru că el a refuzat, fata a făcut o cerere de ordonanţă preşedinţială prin care solicita evacuarea lui. În ziua de 10 iulie 1997, înainte de primul termen pentru evacuare, cei doi s-au certat în sufrageria casei. Toma i-a dat câţiva pumni în faţă, apoi a luat un ciocan de şniţele, cu care a lovit-o, de mai multe ori, în zona capului. Fata n-a murit imediat. Când el a părăsit sufrageria, ea s-a târât, cu ultimele puteri, în balcon, de unde a încercat să sară. Toma a găsit-o, a trântit-o jos şi s-a aşezat pe pieptul ei, până când Tenzi a murit.

Pe urmă, a dus cadavrul în baie, l-a dezbrăcat şi l-a pus în cada plină cu apă. A şters urmele de sânge cu o cârpă, a curăţat rosturile de la gresia din balcon cu şmilgherul şi apoi a pleacat în oraş. Pe drum, a aruncat la o ghenă de gunoi hainele victimei şi cârpele folosite la şters.

Seara, s-a întors acasă, a mănâncat şi pe urmă a mers să depeseze cadavrul, folosind un cuţit cu rama zimţată. A lăsat resturile să se scurgă de sânge, „erau albe, ca coala de hârtie”, spune el, după care le-a pus în trei sacoşe mari de rafie şi, cu o bicicletă, le-a cărat până la canalul Mureşel, aflat la circa 1,5 km de blocul lui. A aruncat de pe pod în apă segmentele de cadavru şi, după ce a văzut că nu ies la suprafaţă, a plecat acasă.

Plapuma care era pe canapeaua din sufragerie a dus-o la tomberon şi a ars-o pentru că, spune el, „ce arde, nu putrezeşte”. Covorul mare, din cameră, de pe care a şters cât a putut petele de sânge, nu s-a îndurat să-l arunce, l-a dăruit unei prietene, prostituată. Aşa au dat de el anchetatorii, după 15 ani de la crimă. Criminaliştii au găsit pe toată suprafaţa covorului pete mari, vizibile macroscopic. Sânge ce are, conform raportului de expertiză al INML, profilul genetic al dispărutei Toma Hortenzia (Tenzi).

Pe Bonţoiu Liliana, Toma a ucis-o în noaptea de 13/14 februarie 1998. Era ferm convins că ea îl turnase la poliţie în ’95, cu furtul televizorului, femeia urmărind astfel să se răzbune pe el pentru bătăile pe care le primise. În plus, Lili bănuia ce se întâmplase cu Tenzi. Şi, deşi se temea de el, femeia a continuat să-l vadă, rămânând la el peste noapte. La ultima ei vizită, în timp ce ea dormea, Toma a luat decizia s-o ucidă şi-a strâns-o de gât cu ambele mâini, până ce „i-a luat aburul”, cum spune el. Apoi, a adus ciocanul de şniţele şi a lovit-o în cap, de mai multe ori, să fie sigur că o omoară de tot. Cadavrul a avut aceeaşi soartă cu cel al lui Tenzi, a fost segmentat în cadă, încărcat în patru sacoşe de rafie şi apoi aruncat la canal. „La 50 de metri de fiică’mea”, aproximează Toma. Apoi, el s-a întors acasă, a adunat hainele victimei şi lenjeria de pe pat, care era plină de sânge, şi le-a dus la o ghenă de gunoi, unde le-a dat foc.

La 27 martie 2012, prin rechizitoriul întocmit de procurorii Romulus Varga şi Marius Foitoş de la Parchetul General, Toma Gheorghe a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de omor deosebit de grav. La 14 iunie 2012, Tribunalul Arad l-a condamnat la 25 de ani de închisoare. Toma a atacat sentinţa, însă la 1 noiembrie 2012 şi-a retras apelul, decizia de condamnare devenind definitivă.