Având în vedere dezbaterile existente în spațiul public referitoare la modificările propuse a fi aduse Codului penal și Codului de procedură penală, precum și solicitările mass-media de a prezenta un punct de vedere instituțional privitor la aceste aspecte, Biroul de informare și relații publice este abilitat să comunice următoarele, se spune într-un comunicat.
„Prevederile în discuție conțin modificări numeroase, dintre care o serie de soluții legislative cu caracter de noutate, a căror evaluare impune un examen aprofundat. La o primă lectură a propunerilor de modificare a codurilor penale, Ministerul Public își exprimă preocuparea îndeosebi cu privire la următoarele chestiuni de ordin general: oportunitatea modificării unor soluții legislative care în timp și-au dovedit valabilitatea, inclusiv din punctul de vedere al conformității lor cu Constituția; modificarea unor soluții legislative fără luarea în considerare a consecințelor în planul punerii lor în aplicare; lipsa unor corelări necesare între normele Codului de procedură penală, precum și între acestea și legea de organizare judiciară; lipsa unor norme tranzitorii adecvate pentru soluțiile procesuale noi.
În acest stadiu al dezbaterii publice, Ministerul Public consideră că trebuie reevaluate cu atenție acele soluții legislative care ar putea impieta asupra bunei desfășurări a urmăririi penale, dintre care enumerăm: imposibilitatea folosirii înregistrărilor făcute de alte persoane privind propriile lor convorbiri, ori a altor înregistrări legal efectuate (cum ar fi cele prin camerele de supraveghere din spații publice); reducerea categoriilor de infracțiuni pentru care se poate dispune arestarea preventivă (spre exemplu, nu se va putea dispune arestarea preventivă pentru infracțiuni precum: agresiunea sexuală, actul sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, racolarea minorilor în scopuri sexuale, furt, furt calificat, înșelăciune, abuz în serviciu, delapidare, represiune nedreaptă, cercetare abuzivă, supunerea la rele tratamente, spălarea de bani ș.a.); instituirea condiției ca, în situațiile în care legea penală prevede o consecință favorabilă pentru denunțător, denunțul să fie formulat într-un anume termen pentru ca aceste consecințe să se producă, în condițiile în care o serie de infracțiuni grave ar rămâne, în lipsa acestor acte de sesizare, necunoscute; clasarea oricărei cauze în care făptuitorul nu este identificat timp de un an de la începerea in rem a urmăririi penale”.
