"Dispunerea faţă de inculpat a unei alte măsuri preventive, inclusiv cea a arestului la domiciliu, s-a considerat că nu are aptitudinea de a asigura buna desfăşurare a procesului penal ţinând cont, printre altele, şi de următoarele:
- aşa cum s-a observat şi de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel B. cu ocazia soluţionării contestaţiei inculpatului faţă de luarea măsurii arestării preventive, se impune efectuarea de cercetări în vederea identificării bunurilor şi valorile deţinute de inculpatul Oprescu Sorin Mircea şi a comparării lor cu sursele sale de venit, având în vedere că există indicii care ar duce spre concluzia provenienţei infracţionale a averii inculpatului şi, implicit, poate face necesară confiscarea extinsă a averii acestuia;
În consecinţă, s-a apreciat că măsura plasării inculpatului sub control judiciar şi chiar în arest la domiciliu nu este aptă să asigure buna desfăşurare a procesului penal.
(...)
În ceea ce priveşte caracterul actual al stării de pericol pentru ordinea publică, este adevărat că, odată cu trecerea timpului, ecoul faptelor antisociale se diminuează sau chiar se stinge, însă, în cauză, perioada de mai puţin de 1 lună scursă de la momentul luării măsurilor preventive, este insuficientă pentru a ajunge la concluzia solicitată de inculpaţi, prin apărători.
(...)
Astfel, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Oprescu Sorin Mircea, judecătorul reţine că, argumentele ţinând de situaţia familială a acestuia, de starea de sănătate, care au fost de altfel expuse (şi) doar cu 5 zile în urmă, într-o manieră absolut identică, în cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv a inculpatului şi analizate în mod temeinic de judecătorul învestit cu soluţionarea acelei cauze (...) nu pot primi la acest moment alte semnificaţii, care să determine judecătorul să considere că inculpatul ar trebui eliberat din detenţie. În acest sens, judecătorul reţine şi faptul că, deşi inculpatul acuză afecţiuni medicale multiple, susţinute de înscrisurile medicale depuse la dosar, nu există probe în sensul că inculpatul nu ar suporta regimul de detenţie, de altfel, pentru acesta, existând şi posibilitatea tratamentului medical sub pază permanentă, potrivit dispoziţiilor art. 240 C.pr.pen. Mai mult, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că, la acest moment, din datele dosarului rezultă că inculpatul primeşte tratamentul medical de care are nevoie.(...) Prin raportare la susținerile inculpatului referitoare la protejarea dreptului la viaţă, judecătorul reaminteşte că nu există o expertiză medicală din care să rezulte nici că, din cauza condiţiilor de detenţie pe durata măsurii arestării preventive, viaţa inculpatului este în pericol sau că afecţiunile de care suferă inculpatul l-ar supune unui pericol sau unei încercări de o intensitate care să depăşească nivelul de suferinţă inerent detenţiei."
