Jurnalistul Ticu Dolenschi a murit la doar 40 de ani: ”Nu mai pot scrie, că îmi dau lacrimile...”

Anunțul trist a fost făcut de prietenii și colegii lui Ticu, pe rețelele sociale. 

”Trăiți băi! Trăiți! Că de murit nu-i mare filosofie!" spunea Florian Moțu Pitiș spre finalul unui mare concert prin anii '80. Apoi a mai accentuat asta în multe interviuri după '90. 

Ticu Dolenshi a făcut filosofie. De foarte multe ori, pe parcursul a sute și sute de emisiuni TV realizate împreună, îi spuneam: Filozofule. Sau îi mai spuneam Trikoaie (zicere venită de la un tricou de-al lui și o glumă de-a mea cu un tricou, două...) sau Tractor (tot de la un tricou, verde și preferat de el, cu un tractor imprimat). ”Da, băi Relu, eu sunt mai țăran, nu fălticinean, ca tine!" îmi repeta prin pauzele de publicitate când stăteam împreună, la țigară pe balcon. 

Pe la filmări, în multe momente ”de urgență", lui Ticu nu-i trebuia trepied. ”M-a făcut mama 'năltuț" și-mi zâmbea. Mi-am amintit acum că în urmă cu 8 sau 9 ani, la Humor, la un spectacol și apoi un interviu cu Florin Piersic a filmat o oră și jumătate cu camera deasupra capului până i-a înțepenit mâna și a făcut o dureroasă și cruntă febră musculară. 

Și au mai fost și multe seri de bere (cu colegi și mulți prieteni de nu mai încăpeam la mese), karaoke (îi plăcea muzica bună și veche), apoi s-a îndrăgostit, nuntă, cumătrie... și nu mai pot scrie că-mi dau lacrimile”, scrie un coleg de-al lui Ticu pe o rețea socială.  

”O pierdere inimaginabilă pentru familie și foarte greu de digerat pentru noi ceilalți care l-am cunoscut”

”E trist când o perioadă dedicată bucuriei Învierii este umbrită de vești rele… Suceava l-a pierdut pe Ticu. Un om, pe cât de fain, pe atât de greu de citit… Un om de care mă leagă multe amintiri, majoritatea conectate la meseriile noastre. Un om pe care îl cunosc cu mult înainte de a fi prezentat publicului drept „Nea Ticu”…

Un „Nea Ticu” pentru care, de altfel, vreau să-l felicit pe Mihai Chira. Acest „Nea Ticu”, pe care l-am auzit preluat și perpetuat de public, este un omagiu adus celor care se află în spatele camerelor de luat vederi. Celor care duc de multe ori greul „facerii” unei emisiuni proiectate pe micile ecrane, și din rândul cărora făcea parte și Ticu…

Pierderea lui Ticu e o veste tristă pentru toți jurnaliștii, dar nu doar pentru ei. Ci pentru întreaga comunitate suceveană.

O pierdere inimaginabilă pentru familie și foarte greu de digerat pentru noi ceilalți care l-am cunoscut…

Să-L rugăm pe bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace, iar pe Maica Domnului, să dăruiască alinare și putere familiei îndurerate!”, scrie un alt prieten pe Facebook.