La Haga se dispută statutul platoului continental al Insulei Şerpilor. Ziua de joi marchează şapte ani de la dezastrul WTC. Acasă la noi, CNSAS îşi pierde şi ultima fărâmă de putere în problema preoţilor securişti. Ministerul Educaţiei este luat din nou pe nepregătite de începerea noului an şcolar. Titlurile zilei nu mai sunt ce-au fost. Nici măcar campania sexy anti-fumat nu mai suscită interesul publicului larg, pentru că APOCALIPSA bate orice audienţă.
CERN ? Centrul European pentru Cercetare Nucleară speră să dea câteva răspunsuri la nenumăratele întrebări despre existenţa noastră fizică cu ajutorul celui mai mare experiment din istorie. În trecut, cercetători CERN au realizat HTML (HyperText Markup Language) şi HTTP (HyperText Transfer Protocol), adică două fapte esenţiale pentru transformarea internetul în ?www?. Miercuri, ei lansează LHC - Large Hadron Collider, iar opinia publică mondială a luat foc. În principiu, este vorba despre o reacţie puternic negativă la ceea ce ne este necunoscut, iar oameni de ştiinţă obscuri o alimentează cu previziuni apocaliptice de tipul găurilor negre ce vor înghiţi, la propriu, căminul nostru Terra. De cealaltă parte, specialiştii implicaţi în proiect prezintă rapoarte peste rapoarte pozitive privind securitatea proiectului şi faptul că omenirea este în siguranţă.
Aproape trecut neobservat, proiectul grandios al CERN a stârnit primele opinii numai în momentul în care un savant, pe numele său Otto Rossler, a chemat în instanţă instituţia pentru a opri experimentul. Curtea Internaţională a Drepturilor Omului a tratat cu seriozitatea cuvenită solicitarea, refuzând amânarea. Numai că omul de rând, profan în materia fizicii, devenise deja interesat de subiect. Aproape instantaneu, apocalipsa a fost pe buzele tuturor, iar scenariile anului 2000 sau ale vizionarilor precum cutremurătorul Hâncu au fost reeditate. Concret, găurile negre rezultate în urma experimentului LHC ar urma să se unească şi să absoarbă Pământul în decurs de patru ani. Aşadar, strâmbătă, 2012, la ora ?ţ?, vine sfârşitul lumii.
Aici intervin coincidenţele. Maya şi Nostradamus
A ieşit de la naftalină un catren semnat Michel de Nostredame, care sună cam aşa:
Migrés, migrés de Genefue trestous,
Saturne d?or en fer se changera,
Le contre Raypoz exterminera tous,
Auant l?aruent le Ciel signes fera.
Adică:
?Fugiţi, fugiţi din Geneva cu toţii,
Saturn din aur în fier se va transforma,
Raza contra-pozitivă (adică negativă? n.trad.) va extermina totul,
Vor fi semne în cer înainte de aceasta.?
Se ştie că fascinantele catrene marca Nostradamus sunt interpretabile din multe puncte de vedere. Potrivit ?traducătorilor?, sfârşitul lumii ar mai fi fost valabil pentru anul 2000, dar şi pentru 2436, când urmările războiului sfânt ar izgoni rămăşiţele omenirii către alte... sisteme solare.
Precedente
Într-o epocă de mare interes religios în nord-estul SUA, fermierul convertit în predicator William Miller a început să tragă alarma în comunităţile locale declamând că, după calculele sale biblice, întoarcerea lui Hristos este iminentă. Data fixată de Iisus pentru reîntoarcere ar fi fost 22 octombrie 1844. După un succes de scurtă durată, secta a slăbit, iar adepţii lui Miller - batjocoriţi, ridiculizaţi şi ostracizaţi ? au denunţat bisericile creştine ca fiind ?Babilonul căzut?, i-au acuzat pe nedrept că nu doresc întoarcerea lui Hristos, s-au retras din parohiile de origine şi au început să se întâlnească prin case şi săli închiriate. O duşmănie cruntă s-a născut între cele două tabere, fiecare din ele având partea ei de vină pentru ostilităţile care au urmat.
Convinşi de iminenţa marelui final, milleriţii şi-au vândut casele, animalele, s-au împăcat cu rivalii lor, au închis barurile şi bodegile, deţinuţii şi-au cerut iertare şi s-au pocăit pentru greşelile lor. Marele final s-a transformat însă într-o Mare Dezamăgire, aşa cum a fost denumit ulterior evenimentul în istorie.
În 2000, nu a avut loc nici măcar o apocalipsă informatică ? sistemele informatice nu s-au resetat către anul 1900, iar totul decurge normal până în ziua de azi. Să nu uităm totuşi de încălzirea globală, o problemă reală care ar putea duce la un sfârşit mai apropiat decât previziunea maximă a lui Nostradamus...
Apocalipsa după Maya
Mergând mult mai adânc în istorie, civilizaţia Maya, cu solide cunoştinţe de astronomie, realiza calendare şi prognoze pe cicluri de 4000 de ani. Calendarul actual mayaş ia sfârşit la 24.12.2012, motiv pentru panicoşi să asocieze momentul cu punctul culminant al groaznicului experiment realizat cu acceleratorul de particule LHC. Nici o problemă, spun specialiştii, din 25.12.2012 porneşte următorul ciclu de 4000 de ani mayaşi. Doctor în istoria artei, americanul Jose Arguelles ştie exact ce se va întâmpla atunci: ?Lumea post-2012 va fi o lume a telepatiei universale. (...) Vom fi mai puţini şi vom avea un stil de viaţă simplu, susţinut de energia solară şi de grădinărit. Nu toţi vor avea însă de câştigat?, avertizează Arguelles: ?Cei care nu-şi vor da seama că există şi alte dimensiuni ale realităţii vor fi luaţi de nişte navete argintii.? No comment.
Un popor altfel echilibrat, olandezii pun bază pe calendarul mayaş. Mii de locuitori ai Ţării Lalelelor şi-au construit buncăre pe care le vor umple cu provizii; şi-au achiziţionat şi ambarcaţiuni.
Ar mai fi scrierile biblice, care postulează: momentul sfârşitului lumii ? apocalipsa ? nu este cunoscută decât de Tatăl ceresc. Atât. Însă internetul e mare şi oferă o şansă celor luaţi prin surprindere de momentul revenirii lui Iisus: site-ul youvebeenleftbehind.com. O echipă de creştini, care se loghează zilnic pentru a confirma că Iisus nu a revenit încă pe Pământ, oferă abonamente de 40$ pocăiţilor care vor dori să îşi cheme rudele şi prietenii pe calea cea dreaptă, prin e-mail, în momentul cheie.
Ella Moroiu, Antena3.ro
