Jandarmii din Piaţa Universităţii, salvatori în iadul de la Şindriliţa, unde zeci de maşini au rămas blocate în nămeţi

Am terminat serviciul şi mă îndreptam spre casă, în autobuzul 335, miercuri seară. Era în jur de ora 18:30 când am primit un telefon de la Vlad: „Am retras oamenii din Piaţa Universităţii. Mergem urgent la o intervenţie de salvare pe drumul către Urziceni. Au rămas multe maşini înzăpezite.Vii?“ În nici 10 minute m-a luat un jandarm - poreclit Pisică - cu maşina de la Piaţa Presei Libere. În 5-10 minute ajungem la Bază. Oamenii sunt aproape echipaţi. Noi - eu, Pisică şi Vlad - ne suim într-un Aro cu grilaje la toate geamurile. Mini-convoiul, format din 3-4 autovehicule, porneşte către zona Afumaţi-Şindriliţa, de pe DN2 (E85), unde mai multe maşini sunt înzăpezite.

După aproximativ 5 minute de mers eu, de pe bancheta din spate, nu mai văd nimic prin nici unul dintre geamuri. Sunt acoperite de zăpadă. Parbrizul e la fel. Totuşi înaintăm. Eu nu văd nimic. După alte 5 minute ne oprim. Căldura nu merge, parbrizul e acoperit de zăpadă şi aburit pe interior. Vlad face cumva şi porneşte aeroterma care bagă doar aer rece. Putem pleca la drum. Îi ajungem din urmă pe ceilalţi. Habar nu am unde suntem. La un moment se văd maşini pe marginea drumului şi girofare. E accident. Trecem mai departe şi peste câteva minute ajungem la o barieră formată din maşini ale Jandarmeriei. DN 2 este închis. Trecem de baraj şi înaintăm încă 10-15 minute. De-o parte şi de alta a drumului sunt multe tiruri oprite.

După 20 de km, parcurşi cam într-o oră, ajungem la destinaţie, undeva la ieşirea din Afumaţi înspre Şindriliţa, şi oprim lângă un cimitir. În faţa noastră sunt două URO - vehicul militar 4X4 -, o unitate mobilă ISU, ambulanţe, un tractor cu lamă şi cupă şi alte maşini.

Toţi ieşim să vedem ce se întâmplă în zonă. Mă izbeşte viscolul ca un şmirghel pe faţă şi fac eforturi să mă ţin pe picioare. Vlad începe să se agite, să vadă cine este prezent de la presă, să vadă care este situaţia în faţă, înspre Şindriliţa, să adune informaţii. Jandarmii, cu cagule pe feţe aproape toţi, unii şi cu ochelari ca de schior, pornesc în direcţia Şindriliţa. Nu se vede la 3 metri în faţă. Eu şi Vlad urcăm în Aro. Vorbim de una, de alta, de proteste, de Universitate, de viaţa de jandarm, ne mai minunăm de vremea de-afară. Prin staţie jandarmii de la Specială, plecaţi prin nămeţi, dau primele informaţii. Au salvat o fată găsită pe drum, apoi au găsit maşini în care se aflau oameni, familii. O familie, cu fetiţa de şase zile, care se întorcea de la maternitate, o alta cu un bebeluş de 7 luni şi o alta cu un copil de 7 ani. Foarte mulţi nu vor să îşi părăsească maşinile şi refuză să fie evacuaţi.

Regizoarea cunoscută pe Facebook

„Poftim! Te duci să îi salvezi şi ei nu vor să fie salvaţi! Într-un fel îi înţeleg că în zona asta se fură. Sunt ăştia de prin împrejurimi. Şi ce să faci acum?! Stai şi îi păzeşti că asta eşti obligat să faci“, îmi spune Vlad după ce termină conversaţia la staţie. Telefoanele nu îi dau pace. Îl sună presa, şefii, colegii, poate soţia şi o regizoare cunoscută pe Facebook. Ultima i-a spus că a trimis oamenii cu 4X4 în ajutor. Vlad i-a mulţumit pentru iniţiativă, dar a rugat-o să nu trimită civili în zonă pentru că vor aglomera şi bloca zona.

Unde e Chinezu?

Urcă în Aro Marius Militaru, purtătorul de cuvânt al MAI. Se salută cu toţi. Facem cunoştinţă scurt. E ud pe faţă. Zici că tocmai a ieşit din piscină. Deschide agenda. Bălmăjeşte nişte fraze. Glumeşte un pic cu băieţii, apoi află de la Vlad cele mai recente informaţii despre operaţiunea de salvare. Trebuie să intre în direct la televiziuni. După 5 minute îi sună telefonul. Iese din Aro şi dus a fost. Vorbim iar despre ce ne trece prin cap. Şi îngheţăm de frig. Lemnele nu intră în soba Aro-ului. Geamurile au un strat subţire de gheaţă. Pe interiorul maşinii. După ceva timp un jandarm îl apelează pe Chinezu. Chinezu nu răspunde. Se repetă apelul de 2-3 ori. Nimic. Chinezu tace. Trec vreo 10 minute. Din nou aceeaşi voce îl apelează pe Chinezu. Nici un răspuns. În timpul ăsta Vlad face ture înăuntru-afară. Îi sună telefonul încontinuu. Unul dintre cele două mobile ale sale rămâne fără baterie. Se întoarce Vlad şi rămâne în maşină. Vocea din staţie îl cheamă din nou pe Chinezu. Ăsta nu răspunde. Eu, Vlad şi Pisică îngheţăm în continuare stând în maşină. Deodată, vocea care îl apela pe Chinezu transmite prin staţie că a dat de el. Salvase familia cu fetiţa de 6 luni ducându-i în casa unui sirian. Au mai fost salvaţi familia cu bebeluşul de 7 luni, un diabetic, o gravidă şi alţii. În continuare, mulţi oameni refuză să îşi părăsească maşinile.

Offroad-erii au venit până la urmă. Cu motorină, alimente şi apă

Cândva, aproape de miezul nopţii, ne hotărâm să mergem la o benzinărie din apropiere, să ne încălzim un pic şi să bem câte un ceai. Pe drum ne întâlnim cu mai multe jeep-uri şi „monştri“ 4X4. Oprim lângă unul şi Pisică dă jos geamul: „Sunt mai în faţă“.

„Am adus motorină, apă şi alimente“, spune vocea dintr-o maşină pe care scrie Club Offroad sau ceva de genul ăsta.

Ne continuăm cu greu drumul către benzinărie, unde stăm cam 15 minute. Eu beau o cafea, Vlad un ceai. Nu mai ţin minte ce a luat Pisică. Ne întoarcem la „locul faptei“. Ne dăm jos să vedem ce se întâmplă. Mor de frig. Este incredibil cât de crâncenă e vremea. Vlad vorbeşte la microfon pentru Antena 1. Tractorul cu lamă şi cupă se agită pe fundal. Îi zic lui Pisică că eu nu mai rezist şi că mă bag în Aro. El îmi zice să intru mai bine în Uro că e un pic mai cald şi îmi deschide uşa. Urc şi dau de un pic de căldură. Jandarmul-şoferul, singurul din vehicul, îmi zice: „Uite! Ia geaca asta şi pune-o pe tine până te mai încălzeşti.“ Îi mulţumesc, facem cunoştinţă - îl cheamă Relu - şi îi spun că sunt jurnalist. Discutăm lejer despre diverse lucruri. E o namilă de om cu un ditamai zâmbetul pe faţă şi nişte ochi imenşi. Are cagula ridicată pe creştet.

Cetăţenii turmentaţi: Haideţi cu noi să vă arătăm ceva tare

Vine Vlad, discutăm cu toţii, fumăm, spune un banc cu jandarmi pe care nu-l mai ţin minte deşi am râs cu poftă. Mă întreabă dacă nu vreau să ne întoarcem în Aro. Îi spun că mai vreau să stau la căldură. Relu intervine şi zice că a făcut aeroterma în Aro.

„Am făcut-o eu. E Aro românesc, dă-l dracu'! I-am dat două picioare şi a luat-o“, a zis Relu. Râdem toţi, mai ales eu.

La un moment dat vin la maşină câţiva cetăţeni. Întreabă dacă nu e vreun tractor care să îi tracteze. Le spunem că tractorul nu mai e, habar nu avem unde a dispărut. Apoi cer nişte cabluri de alimentare. Relu se duce într-o dubă mare.

Dintr-o dată doi civili apar de nicăieri, beţi aproape turtă. Se îndreaptăgreoi, rânjind, către staţia ISU. Bat în autospecială, se deschide, vorbesc ceva vreo 2-3 minute cu cineva dinăuntru. Apoi, se îndreaptă către Uro-ul în care eram eu. Deschid fără opinteli portiera din partea mea. Tocmai atunci, cei doi beţivi dau nas în nas cu Relu care s-a întors, după aproximativ 10 minute, cu cablurile de alimentare. Mă întreabă unde sunt ăia care cereau cablurile. Mă uit în jur şi zic că habar nu am. Turmentaţii ne spun să venim cu ei să ne arate ceva tare. Relu le spune să ne lase în pace, apoi închide portiera. Duce cablurile înapoi şi se întoarce în maşină.

Drumul spre casă, în două ore. A fost nevoie să fim salvaţi

Trece timpul. Mai vorbim. Se face târziu. Pe la ora 2 îi spun lui Vlad că trebuie să ne întoarcem ca să ajuns la timp de dimineaţă la serviciu. Ne întoarcem în Aro. E puţin mai cald, cam ca în Uro. Dar nimic special. Măcar se vede prin parbriz. Încă era gheaţă subţire pe geamuri, în interior. Pornim la drum. Trecem de şirul de tiruri. Imediat după ele, lovim un troian de zăpadă şi rămânem împotmoliţi. Timp de o oră s-a încercat „salvarea“ noastră. Ne-au scos cei de la BGS Intervenţie şi offroad-erii. Au dat la lopată zeci de minute, au împins Aro-ul şi, în cele din urmă, tractaţi de două jeep-uri, am scăpat. Mulţumim şi plecăm. Oprim la benzinărie din nou. Nu am mai fost în viaţa mea atât de îngheţat. Nu puteam să merg, mă dureau tălpile deşi aveam bocanci buni şi şosete groase. Bem câte un ceai fiecare. Ajung acasă după 4 dimineaţa. Merg pe vârfuri pentru că mă dor călcâiele de-nnebunesc. Începe să circule sângele cum trebuie.

Ce s-a mai întâmplat miercuri seară lângă Şindriliţa

50 de jandarmi, care fac parte din Batalionul 1 Antiterorist, Acţiuni Speciale şi Protecţie şi Batalionul 2 Special de Intervenţie ale Brigăzii Speciale de Intervenţie Vlad Ţepeş a Jandarmeriei Române, au salvat şi asistat 80 de persoane înzăpezite, miercuri noapte, între Afumaţi şi Şindriliţa, pe DN 2 (E 85).

Joi, în jurul orei 8, reporterul Antena 3 Sonia Simionov transmitea că jandarmii au deszăpezit 3 km de drum folosind lopeţi. Nici un utilaj specializat nu fusese trimis în zonă.

 

Tot  joi, cam pe la aceeaşi oră, în Piaţa Universităţii erau minim 150 de protestatari.

Trei jandarmi din 50 am cunoscut miercuri noapte. Restul de 47 umblau aiurea pe câmp.

 

Relu (nu este numele real) are peste 30 de ani, doi copii, dintre care unul are sub 1 an. A făcut un credit pentru casă în franci elveţieni, în 2008. Zice că ar schimba slujba, dar nu are unde să se ducă. Mai zice că trebuie să muncească, altfel pierde casa.

Pisică e jandarm de 18 ani. Nu ştiu dacă mi-a spus câţi ani are. Nu face meseria pentru bani, dar e "dezamăgit sufleteşte". Este necăsătorit şi stă cu mama lui într-un apartament.

Vlad Colceriu este purtătorul de cuvânt al Brigăzii Speciale de Intervenţie Vlad Ţepeş  a Jandarmeriei Române din august 2010. Este căsătorit de vreo şapte ani.