Nu există român care să nu fi mâncat vreodată un covrig polonez sau un crenvurst polonez. Dar câte de multe ştim despre polonezi şi în special despre etnicii polonezi, cei care au ales România să le fie casă? Între cele două popoare există o legătură spirituală izvorâtă, din nefericire, dintr-un eveniment tragic, Al doilea Război Mondial.
România a ajutat enorm Polonia în 1939, când a fost invadată de trupele naziste, adăpostind pe teritoriul ei un număr mare de refugiaţi. Mulţi dintre emigranţii polonezi au adus o importantă contribuţie la dezvoltarea vieţii culturale, ştiinţifice, economice şi sociale din România.
Timp de doi ani, între 1940 şi 1942, Bucureştiul a avut un primar polonez, generalul Victor Dombrovski. Tot un polonez, Witold Rola-Piekarski, a fost apreciat de Enciclopedia Română din 1904 ca "cel mai de seamă caricaturist din România". Aşa că 1 Decembrie nu este motiv de sărbătoare doar pentru români, ci şi pentru etnicii polonezi din ţara noastră.
Contactele dintre polonezi şi români datează încă de la mijlocul secolului al XIV-lea, moment care coincide cu întemeierea Moldovei. Influenţa poloneză pe teritoriul României a crescut şi mai mult odată cu întronarea în 1595 a domnitorului Ieremia Movilă, care a semnat un act prin care Ţara Moldovei devenea "unită pe vecie cu Polonia".
Vecinătatea a dus la stabilirea unor intense legături politice, economice şi culturale între polonezi şi moldoveni, apoi transilvăneni.
Primii polonezi care au ajuns în Bucovina s-au stabilit în zonele miniere. Un exemplu este zona minei de sare Cacica. În localitatea cu acelaşi nume, trăieşte cea mai mare comunitate poloneză din România. În total, 800 de oameni convieţuiesc în armonie. Printre ei şi Mihai Cehaniuc care provine dintr-una dintre cele mai vechi familii din zonă. Bunicul său a muncit în salină.
În salina din Cacica, minerii polonezi au construit o biserică, dar şi o capelă: Capela Sf Varvara.
La recensământul din 1930, datele au arătat că în ţara noastră trăiau aproape 16.000 de cetăţeni polonezi. Acum au rămas doar câteva mii. Edviga Molner s-a născut la Soloneţul Nou, comuna Cacica şi predă polona la şcoala din sat.
La Cacica românii sunt o minoritate. Câteva familii s-au integrat în comunitate şi au învăţat poloneza.
Pentru polonezi, tradiţiile şi mai ales sărbătorile sunt deosebit de importante. Au avut grijă să le transmită de la o generaţie la alta în ciuda dramelor istorice care le-au măcinat ţara de-a lungul istoriei. Etnicii polonezi de la noi din ţară nu fac excepţie. În ficare an, pe 11 noiembrie, serbează Ziua Independeţtei. Pe 1 Decembrie însă sărbătoresc ţara care le este casă - România.
Relaţia dintre români şi polonezi a devenit şi mai puternică odată cu declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial. Deşi România era aliatul Germaniei, peste 50.000 de polonezi ameninţaţi cu moartea după invazia din ţara lor au găsit adăpost în Romania .
Marele Refugiu Polonez din 1939 este, în ciuda contextului tragic, unul dintre episoadele cele mai bune ale înfrăţirii dintre cele două popoare. Timp de mai mulţi ani, până la terminarea războiului, guvernul român, dar şi oamenii obişnuiţi, le-au oferit refugiaţilor un cămin temporar. Mai mult, o parte semnificativă a tezaurului polonez a fost depozitat în băncile româneşti, fiind restituită integral după război.
De Ziua Naţională, Antena 3 îi sărbătoreşte pe etnici
Citiţi şi
Istoria etnicilor din România. Comunitatea ucraineană, de peste şapte secole în ţara noastră