Aproximativ 30 de mii de turci trăiesc în prezent în România. Prima consemnare documentară a prezenţei unor etnici turci în ţara noastră este din anul 1264, când un grup de 12 mii de ostaşi s-a aşezat în Dobrogea pentru a apăra Imperiul Bizantin de invaziile străine.
Odată cu expansiunea imperiului otoman, tot mai mulţi turci au venit în zonă.
Iar dominaţia turcească a continuat sute de ani. Abia în secolul al 17-lea Dobrogea era administrată potrivit legislatiei turco-islamice propriu-zise. Mai toate satele şi oraşele din Dobrogea aveau nume turceşti.
Abia în 1877, după războiul turco-ruso-roman Dobrogea de Nord a fost redată României care îşi obtinuse Independenţa faţă de Imperiul otoman, după mai bine de patru secole şi jumătate.
În ciuda numeroaselor conflicte, în cei aproape 800 de ani de convieţuire, turcii şi românii şi-au respectat reciproc cultura, obiceiurile şi limba.
Cea mai mare comunitate de turcii din România este la Constanţa. Etnici îi descriu pe romani ca fiind un exemplu de ospitalitate şi, chiar dacă nu împart aceleaşi convingeri religioase, au eliminat de mult orice fel de bariera culturală.
După 1989, nu a fost sărbătoare naţională a României la care etnicii turci să nu fie prezenţi. Ne-au comemorat eroii şi au încins alături de români Hora Unirii. Şi asta pentru că şi ei simt şi trăiesc româneşte.
În urmă cu un an, comunitatea turcă din Constanţa primea o nouă dovadă a ospitalităţii româneşti. Moscheea Carol I de la Constanţa a fost restaurată, iar la inaugurare a participat chiar Casa Regală a României.
Sutele de ani de convieţuire româno turcă se regasesc şi în gastronomie. Cafeaua, caimacul, ciulamaua, iahnia, iaurtul sau muscaua sunt toate preparate şi cuvinte turceşti.
Sarmaua despre care multi cred ca este o mancare traditionala, este de fapt, un preparat turcesc din tocătură de berbec cu orez. Romanii, în deosebi moldovenii, au adaptat reteta aşa că astăzi mancam sarmalute din carne de porc.
