Trei persoane au fost arestate în cazul morții cântărețului Liam Payne
Publicat acum 9 ore si 10 minute
Ion Mihai Pacepa s-a născut în 1928, la 28 octombrie. A urmat cursurile Facultăţii de Chimie Industrială din Bucureşti, fiind încadrat în Securitate cu puţin timp înainte de absolvire. Astfel, în 1951, abandonează studiile şi devine ofiţer acoperit în Direcţia de Contraspionaj a Securităţii. Diploma de inginer o obţine abia după patru ani. A avut o ascensiune rapidă, fiind numit şef adjunct al Misiunii Române din Republica Federală Germană (1956-1960). În acelaşi timp, îndeplinea funcţia de şef al rezidenţei de spionaj al României în RFG. În 1966, deja colonel, este numit adjunct al şefului Direcţiei de Informaţii Externe DIE. În 1967, este avansat general maior. Cinci ani mai târziu, este numit consilierul lui Ceauşescu pe probleme de securitate naţională şi dezvoltare tehnologică, secretar de stat la Consiliul Securităţii Statului în cadrul Ministerului de Interne şi prim-adjunct al şefului DIE. În 1974, este din nou avansat, la gradul de general locotenent. În fine, în 1978, aflat în misiune în RFG, alege libertatea şi solicită azil politic în Statele Unite, unde a fost cooptat în diverse operaţiuni îndreptate împotriva fostului bloc sovietic, în cadrul comunităţii de informaţii americane.
Alături de alţi colegi, în RFG. Sursa foto: Ziua
La sânul lui Ceauşescu
Colonelul Titu Simon, autor al volumului ?Din culisele serviciilor secrete româneşti: Pacepa, quo vadis? susţine că Pacepa era agent dublu încă din anii 60. Cei doi activau împreună la Frankfurt, de unde Simon trimitea rapoarte şi semnale de alarmă asupra activităţilor dubioase derulate de colegul de spionaj. Se pare că, în încercarea de a-şi întări relaţiile cu oameni influenţi din aparatul de conducere, Pacepa oferea ?mici cadouri?. În timp, s-a apropiat de însăşi Elena Ceauşescu, căreia i-a furnizat, printre altele, diverse lucrări din chimie, special pentru ambiţiile de cadru academic internaţional al primei doamne... ?Ceauşescu a făcut o criză neînchipuită când a fugit Pacepa?, mai spune Simon, semnalând posibilitatea ca Pacepa să fi depus bani în conturi din afara ţării, în numele dictatorului. ?A făcut această criză pentru că fugise consilierul lui sau pentru că Pacepa era cel care ştia unde a depus banii??, se întreabă colonelul Simon.
Alte voci spun că este puţin probabil ca Pacepa să fi spionat pentru americani înainte de 1978, având ca unic argument cetăţenia obţinută de acesta abia după zece ani de rezidenţă pe teritoriul SUA. Ca exemple în acest sens, ar fi ofiţerul de securitate Ion Stana, încarcerat în România comunistă sub acuzaţia de spionaj pentru americani, sau diplomatul Mircea Răceanu, condamnat şi el la moarte (în contumacie), pentru aceeaşi acuzaţie. Aceştia au primit cetăţenia mult dorită în decurs de un an şi şase luni, respectiv doi ani. Ca atare, se consideră că autorităţile americane ar oferi regim special celor care colaborează cu ei, iar Pacepa nu făcea parte din această categorie privilegiată.
După fuga lui Pacepa, umilit şi furios, Nicolae Ceauşescu îl condamnă la moarte în contumacie pentru crimă de înaltă trădare, îl degradează militar şi civil şi îi confiscă averea. Ajuns în SUA, dezertorul primeşte cetăţenie şi protecţie americană. ?Călăul? angajat pentru execuţie, însuşi faimosul terorist Carlos Şacalul, nu a reuşit să îşi găsească victima, cu toate strădaniile generalului locotenent Nicolae Pleşiţă, noul şef DIE, care primeşte şi misiunea de a identifica şi elimina ?cârtiţele pacepiste?. Dincolo de ocean, prin intermediul congresmenilor americani Dick Cheney (actualul vicepreşedinte al SUA), Frank Wolf, Cristopher H. Smith şi Ginny Young, consulul SUA la Bucureşti, Pacepa face presiuni pentru aducerea în SUA a fiicei sale Dana, a ginerelui Radu şi a fostei soţii, Ileana. În România, Pleşiţă se chinuie să descurajeze tentativele americanilor, însă fără succes. Fundaţia pentru drepturile omului ?Jamestown? din Washington iniţiază o campanie mediatică pro-Pacepa. Disperat, Pleşiţă întăreşte supravegherea şi terorizează familia Pacepa. Aceştia ajung în SUA abia după Revoluţia din Decembrie 1989.
Alături de soţie. Sursa foto: Ziua
În 1988, Pacepa aniversează zece ani pe pământ american, primeşte cetăţenia, iar CIA apreciază public: ?Pacepa a avut o contribuţie importantă şi unică adusă Statelor Unite?.
În 1999, la presiunea Statelor Unite ale Americii, sentinţa definitivă şi irevocabilă de condamnare la moarte (ce fusese transformată în condamnare la închisoare pe viaţă prin abrogarea pedepsei cu moartea din decembrie 1989) a fost anulată. Este repus în toate drepturile militare şi civile, averea i se restituie, pensia aferentă întregii perioade se recalculează şi, cel mai important, este recunoscută ?contribuţia determinantă a generalului la căderea comunismului?. SIE îi restituie gradul de general locotenent, îi acordă pensie militară şi este obligat să ia măsuri de reabilitare a imaginii generalului. Avocatul Cătălin Dâncu este angajat pro bono să instrumenteze cazul, cu toate că Pacepa declara că nu a cerut nimănui absolut nimic.
Întrebări fără răspuns
Din fosta Securitate, el este cel mai controversat ofiţer superior, iar de la Revoluţie încoace, presa a scris despre el foarte mult. Unii îl laudă pentru anticomunismul său şi lovitura dată lui Ceauşescu, alţii, în schimb, spun că Pacepa ar fi contribuit şi la lichidarea fizică a unui număr destul de mare de spioni ai Securităţii în vest prin deconspirarea lor, dar sursele nu sunt verificate până în ziua de azi. În ?apărarea? sa, Pacepa povesteşte că a părăsit ţara din cauză că Ceauşescu i-ar fi cerut asasinarea lui Noel Bernard, directorul secţiei române a postului de radio ?Europa Liberă? şi că, deşi a comis fapte reprobabile, ca orice securist, nu a fost implicat în omoruri.
?În aprilie 1978, Ceauşescu m-a însărcinat să îi creez o Casă Prezidenţială după modelul Casei Albe şi m-a luat apoi cu el în vizitele de stat pe care le-a făcut în SUA şi Anglia. Acolo am fost împreună zi şi noapte, şi asta a creat o intimitate dezgustătoare între noi. La 22 iulie, Ceauşescu m-a chemat la Neptun şi mi-a ordonat să organizez asasinarea duşmanului său principal, Noel Bernard. (...)Asta mi-a umplut paharul.? ?Într-o scrisoare deschisă adresată fetei mele, Dana, publicată în ziarul Le Monde, mi-am exprimat convingerea că-i va fi mai uşor fără tată decăt cu un tată criminal.?
?După ce am primit azil politic, Ceauşescu a trimis la Washington diverşi emisari, inclusiv pe ministrul de Externe, Ştefan Andrei, pentru a cere extrădarea mea. Ei m-au acuzat de toate plăgile României, dar nu au insinuat niciodată că aş fi fost implicat in crime. Nici chiar stenograma şedinţei consiliului de conducere al Departamentului Securităţii Statului care m-a condamnat nu a făcut asemenea insinuări. Ele au fost lansate de securişti, în anii regimului Iliescu?, spunea generalul într-un interviu acordat Jurnalului Naţional. Întrebat dacă a făcut poliţie politică, Pacepa a dat un răspuns tranşant: ?Bineînţeles. Toţi securiştii, de la mic la mare, au făcut poliţie politică. Cei care spun altfel mint. Cu neruşinare.?
În societatea românească modernă, Pacepa ar putea fi o mină de aur: când Virgil Măgureanu a depus jurământul la preluarea Serviciului Român de Informaţii, a declarat şi că nu a făcut parte din vechea Securitate. Pacepa a spus însă clar că Măgureanu fusese subalternul său la DIE... ?Dacă Măgureanu ar fi trăit în SUA sau alt stat cu adevărat de drept, ar fi şi azi în închisoare pentru jurământ fals. În martie 1990, când a fost numit şef al SRI, el a jurat în faţa Parlamentului că nu a avut legături cu Securitatea. În realitate, a devenit colaborator al Securităţii interne în februarie 1972 şi a fost apoi încadrat în DIE cu grad de căpitan şi numele conspirativ ?Mihăilă Mihai?. Documentele originale care atestă calitatea sa de ofiţer de Securitate se află în arhivele DIE.?
Orizonturi roşii
Din seria dezvăluirilor făcute de-a lungul timpului, cel mai mare impact l-a avut, în întreaga lume, volumul ?Orizonturi roşii?, publicat de către general în 1987, chiar dacă multe informaţii nu se verifică sau sunt adevărate invenţii. În volum, potretul lui Ceauşescu era zugrăvit, pentru prima oară, într-o lumină deosebit de proastă, într-o perioadă care marca o apropiere diplomatică între România şi statele capitaliste. Red Horizons: Chronicles of a Communist Spy Chief, prima carte occidentală despre viaţa la curtea unui dictator comunist, a fost publicată în SUA şi trimisă ilegal în România. Tradusă şi în limba maghiară, în 1988 a fost publicată clandestin la Budapesta într-o ediţie de buzunar. În 1988 şi 1989, a fost serializată la Europa Liberă. Potrivit unor martori, străzile Bucureştiului erau goale în intervalul orar al acestor emisiuni.
La 25 decembrie 1989, Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost condamnaţi la moarte în urma unui proces în care acuzaţiile erau preluate aproape integral din Orizonturi roşii.
Între mit şi realitate
Pe de altă parte, în carte, Pacepa face mai multe afirmaţii ciudate. Tatăl său ar fi fost condamnat de Garda de Fier pentru că a fost prins ascultând ?Vocea Americii?, deşi când postul de radio a început să emită, în noiembrie 1942, legionarii îşi încetaseră deja violent guvernarea. La 15 ani, spune el, răspândea fluturaşi antinazişti şi îşi plătea chiria din vânzarea ?Scânteii?, iar seara dădea meditaţii la matematică... După câteva luni, se apucă să poartă cruce, ca să îi facă în ciudă tatălui său, un comunist, şi se înscrie în ?Young Friends of the United States?. Tatăl, translator al generalului sovietic Rodion Malinovski, spaima României ocupate, nu ar fi avut nimic împotrivă ca fiul Pacepa să se împrietenească cu fanii unchiului Sam...
După 1989, s-au scris multe despre generalul fugit. Este greu de distins însă mitul de realitate, pentru că multe din declaraţiile sale sunt puse sub semnul întrebării. De pildă, o poveste legată de participarea, ca spion pentru România, la furtul motorului tancului Leopard, o invenţie de ultimă oră, cu o tehnologie mult râvnită de armată. În ţară a ajuns un motor de tanc, însă specialiştii armatei au descoperit un model depăşit, care nu mai prezenta interes şi pentru care Pacepa plătise deja 500.000 de mărci germane, o sumă enormă. De numele generalului sunt legate mai multe operaţiuni ale spionajului românesc, considerate insuccese, în primul rând de către anchetatorii fugii din 1978.
Astăzi, generalul publică rar articole în ziare americane de prestigiu, iar seria volumelor a ajuns la patru: * Orizonturi Roşii: Cronicile unui spion comunist, 1987; * Orizonturi Roşii, volumul II: Adevărata poveste a Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu: Viaţa, crimele, corupţia, 1990; * Moştenirea Kremlinului, 1993; * Cartea neagră a Securităţii, trilogie, 1999; * Programat să ucidă, 2007.
?Nu, nu sunt o mumie cu vată-n nas, cum mă prezintă şi azi unele posturi de televiziune din Bucureşti. Trăiesc, şi mă străduiesc să-mi onorez atăt ţara adoptivă căt şi pe cea natală.? Acestea sunt cuvintele unui om care, la aproape 80 de ani, se poate lăuda cu faptul că a fost, concomitent, pe statele de plată a trei servicii secrete: Securitatea română, KGB şi CIA.
Ella Moroiu, Antena3.ro
