Interviu exclusiv cu Raed Arafat, omul care a construit O PUNTE DE SALVARE între Muntenegru şi România

A văzut la viaţa lui toate feţele durerii. Credea că misiunea asta va fi cea mai grea - într-un accident precum cel din Muntenegru, se moare, nu se trăieşte. Ajuns la Podgorica, a fost şocat să vadă oameni teferi sau răniţi foarte uşor. Şi uimit de solidaritatea muntenegrenilor. I-a fost teamă că nu va putea să-i aducă acasă pe cei 29 de răniţi. Şi regretă că au murit atâţia oameni.

Sunt emoţiile şi gandurile lui Raed Arafat, care a povestit, într-un interviu exclusiv acordat Andreei Berecleanu, pentru Observator, momentele dramatice din timpul misiunii de salvare pe care a condus-o. Încă o misiune îndeplinită.

A fost cea mai grea operaţiune în medicina de urgenţă. Şi cel mai grav accident în care au fost implicaţi români. Departe de ţară, 29 de români aşteptau, în spitalul din Podgorica, să fie aduşi acasă.

"Ne aşteptam să fie răniţii cum i-am gasit, nu ne aşteptam să găsim oameni care, putem să zicem că n-au nimic. Astăzi ştiu că se externează cineva de la un spital. Deci, asta era mai şocant decat cei pe care i-am găsit grav. La mecanismul la care a fost accidentul şi prezenţa a 18 decedaţi denota un accident extrem de grav", a declarat Raed Arafat pentru Observator.

Muntenegrenii au arătat că sunt alături de noi clipă de clipă.

"Oamenii simpli erau foarte solidari şi foarte prezenţi. Am mai găsit şi oameni care erau români care stau acolo. Un tânăr care era tot timpul în spital lângă răniţi. Aducea apă, mâncare pe lângă ce le dădea spitalul, vorbea cu ei, ca să nu se simtă străini, traduceau între ei. A fost o acţiune de solidaritate impresionantă. Cât despre ce au făcut colegii noştri din spital, pot spune ca au fost profesionişti", a afirmat Arafat.

În plus, secretarul de stat în Sănătate a evidenţiat grija cadrelor medicale din Muntenegru, care au trecut diagnosticele pacienţilor în limba latină, ca să fie lesne de înţeles şi de români.

Toţi românii preluaţi din Podgorica au ajuns în Bucureşti cu bine, cu două curse speciale în care se aflau aparatele care-i ţineau în viaţă. Mai târziu, au ajuns acasă şi cele 18 trupuri fără suflare.