Este vorba despre întreprinderea de pompe Aversa. O privatizare cu cântec, din care statul a pierdut enorm şi încă va mai pierde, deoarece consecintele acestei lucrături cu iz politic se vor resimţi încă mulţi ani de aici înainte.
Privatizarea Aversa a urmat aceeaşi cale a privatizării cu cântec: distrugerea a ceea ce exista şi transformarea societăţilor în afaceri imobiliare.
Cel mai mare producător de pompe industriale îşi trăieşte ultimele zile. Aversa se află în moarte clinică de aproape un deceniu, când a fost băgată în insolvenţă pentru o datorie de doar câteva zeci de mii de lei. Falimentară, a fost vândută la licitaţie pe un preţ mult mai mic decât valoarea reală a companiei. Roasă de corupţie, căpuşe şi interese, fabrica veche de 130 de ani va lăsa locul, cel mai probabil, unui proiect imobiliar.
Manager era Stelică Barna, unul din liderii Partidului Democrat. Isprăvile sale au dus pana la urma la decapitarea sa. Răzvan Orăşanu era atunci preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi îşi aduce bine aminte acest episod. "La data când am zburat directorul de acolo, făcându-i un control tematic de i-au mers fulgii, a fost mult prea târziu ca această societate să-şi revină"
Aflată în insolvenţă, Aversa nu a mai putut participa la licitaţii. Declinul s-a agravat an de an. Au apărut căpuşele, cei care intermediau vânzarea pompelor industriale produse de compania statului către firmele statului. Arin Stănescu, lichidatorul companiei, explică mecanismul.
Specializată în turism şi cu un singur angajat, firma Exprotur Trading din Constanţa a vândut pompele industriale ale Aversa către sistemul energetic, contractele fiind de mai multe milioane de lei. Reţeta succesului? Patronul acestei firme de turism, Marian Căpăţână, celebrul intermediar al banilor intre clanul Bercea Mondialul si Mircea Basescu, fratele presedintelui. Capatana, si el un lider al PDL, fost candidat la Senat.
Producţia a mai mers o perioadă, dar profitul a luat drumul căpuşelor. Pentru că piaţă există. Dumitru Costin a reprezentat sindicatul din fabrică şi cunoaşte foarte bine potenţialul companiei.
Dar pe lângă pompele folosite în agricultură, Aversa produce echipamente complexe pentru centrala nucleara de la Cernavodă şi pentru întregul sistem energetic naţional. Opt din zece pompe centrifuge din economia românească sunt produse aici.
Statul, prin distrugerea fabricii Aversa, va pierde bani multi ani de aici inainte, deoarece un raport oficial arată că pompele produse aici nu pot fi înlocuite fără a schimba complet mecanisme complexe, o operaţiune extrem de costisitoare.
Planuri de salvare au existat. Trecerea părţii viabile într-o nouă companie, mai mică şi fără datorii, ar fi putut să dea rezultate. Un fond de investiţii a contestat insa acest plan şi a avut câştig în justiţie.
Apoi a reintrat în joc acelaşi Marian Căpăţână, intermediarul dintre Bercea Mondialul si Mircea Basescu. A câştigat o licitaţie pentru cumpărarea unor utilaje, a dat o parte din bani, 3 milioane de lei, apoi a dispărut.
Însă partea leului a luat-o Michael Topolinski, şeful unui fond de investiţii canadian, Benevo. Acesta a cumpărat anul trecut fabrica pentru 17 milioane de euro. Un preţ mic, având în vedere că valoarea companiei era estimată, oficial, la peste 50 de milioane de euro.
Trecutul lui Topolinski nu oferă mari speranţe că Aversa va produce în actuala locaţie, zece hectare lângă Piaţa Obor. Fostele fabrici Dacia şi Vulcan sunt în proprietatea investitorului canadian şi vor fi transformate în centre comerciale. Vânzătorul activelor este mai optimist. Crede că afacerea imobiliară este inevitabilă, însă cel care a cumpărat fabrica va păstra o parte din producţie. Dar în altă parte.
Deocamdată afacerea e în aer. În ultimul ceas, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, succesoarea AVAS-ului, a contestat licitaţia de anul trecut. Numai ca sefii instituţiei, plătiţi regeşte din banii publici, dau informaţii cu ţârâita şi refuză orice apariţie publică.
Şi nu numai despre Aversa. Pentru că mai toate fabricile bucureştene au fost vândute pe suma modice, iar cumpărătorii au făcut averi din vânzarea terenurilor, sub privirile impasibile ale funcţionarilor statului. Cert este ca reprezentantii statului au raspuns comenzilor de partid, astfel ca avutia .
