Soarele îşi va încheia ciclul de viaţă peste 10 miliarde de ani şi va avea parte de o moarte dramatică, urmând să se transforme într-o nebuloasă planetară, au anunţat cercetătorii britanici, citaţi luni de Press Association.
Până la acest studiu, astronomii aveau opinii convergente în ceea ce priveşte speranţa de viaţă a Soarelui, însă natura morţii astrului aflat în centrul sistemului nostru solar a reprezentat mereu un subiect controversat.
Noua cercetare sugerează că Soarele se va transforma într-o nebuloasă planetară - un glob uriaş şi strălucitor, alcătuit din gaze şi praf cosmic.
Nebuloasele planetare sunt unele dintre cele mai frumoase şi mai bizare structuri celeste observate de astronomi. Unele dintre ele sunt suficient de strălucitoare pentru a putea fi văzute de la distanţe de milioane de ani-lumină.
Însă o stea trebuie să aibă o anumită masă pentru a putea să dea naştere unei nebuloase vizibile. Până la acest studiu, oamenii de ştiinţă considerau că Soarele era prea "uşor" pentru a putea să se transforme într-o nebuloasă planetară.
Noua cercetare, publicată în Nature Astronomy, arată că Soarele are însă o masă suficient de mare pentru a-şi încheia viaţa într-un "stil glorios", sub forma unei nebuloase planetare ce va avea un grad ridicat de strălucire.
"Atunci când o stea moare, ea ejectează o masă mare de gaze şi praf - cunoscută sub numele de membrană - în spaţiu. Membrana poate să reprezinte jumătate din masa stelei. Acest fenomen dezveleşte nucleul stelei, care în acel moment din viaţa stelei începe să rămână fără carburant, stingându-se treptat şi, în cele din urmă, murind", a explicat Albert Zijlstra, profesor la Universitatea Manchester şi membru al echipei internaţionale de cercetători care au realizat acest studiu.
"Abia atunci nucleul fierbinte al stelei face să strălucească membrana ejectată timp de aproximativ 10.000 de ani - o perioadă scurtă în astronomie. Aşa devin vizibile nebuloasele planetare. Unele sunt atât de strălucitoare, încât pot fi văzute de la distanţe extrem de mari, de la zeci de milioane de ani-lumină, în timp ce steaua în sine era prea opacă în timpul vieţii sale pentru a putea fi văzută", a explicat acelaşi cercetător.
Oamenii de ştiinţă au dezvoltat un nou model de previzionare computerizată a ciclului de viaţă al stelelor.
Modelul a arătat că după ejectarea membranei, steaua muribundă se încălzeşte de trei ori mai mult decât se aşteptau astronomii. Acest fenomen permite stelelor cu masă scăzută, precum Soarele, să producă nebuloase planetare strălucitoare.
