Pe 30 octombrie 1971, la ora 4.55, digul de la iazul de decantare al Exploatării Miniere Certej, județul Hunedoara, se rupe pe o distanță de 80 de metri, producând a ”avalanșă” de steril ce avea să se întindă pe 4-5 kilometri. Blocurile sunt rase, dispar gospodării. 84 de oameni, dintre care 35 de copilași, își pierd viața. Nicolae Ceaușescu taie din decedați, lasă doar 45, pentru a nu fi nevoit să declare stare de urgență și doliu național
Pe la 1746, în zonă se descoperiseră cantități însemnate de aur, așa că împărăteasa Maria Terezia a Austriei, ce guverna peste Transilvania acelor vremuri, decisese relansarea mineritului de gen în Munții Apuseni. Ceva mai târziu, austriacul Franz-Joseph Muller von Reichenstein aflase, la Zlatna, și un metal nou, telurul, așa că la Certeju de Sus, în Munții Metaliferi, se exploata de peste două secole. Unii vorbeau de 200 de tone extrase, numai aur.
Chiar acum, la mijloc de octombrie 1971, satul era în sărbătoare. De la București sosise ministrul de resort, Bujor Almășan, șef peste Mine, Petrol și Geologie în Guvernul Ion Gh. Maurer. Se celebrau 225 de ani de exploatare minieră: muzeu în aer liber, petrecere, mititei, suc pentru cei mici, cântece patriotice, diplome.
Continuarea, pe A1 Premium.
