În anii ’60, România a început să‑şi deschidă porţile pentru studenţii străini. Între aceştia, cei din ţările africane şi palestinienii. Între timp, relaţiile dintre statul Israel şi palestinieni devin tot mai încordate, iar organizaţia „Al Fatah“ ajunge exponentul celor mai radicale soluţii de luptă împotriva Israelului şi a „imperialismului american“. Urmărirea şi împiedicarea unor acţiuni teroriste pe teritoriul ţării noastre implica o nouă strategie.
În faţa acestui pericol, şeful de atunci al Direcţiei de Contraspionaj, regretatul general Neagu Cosma, hotărăşte crearea unui colectiv care să se ocupe exclusiv şi intens de problema studenţilor străini, şi mai ales de cei palestinieni. Deoarece pe atunci coordonam activitatea biroului de contraspionaj „Orient“, am primit ordin ca în 24 de ore să prezint schema colectivului şi planul de acţiune. Noaptea târziu, după ce am terminat împreună cu cei trei ofiţeri întocmirea planului de măsuri, ne‑am gândit să dăm şi un nume acestei micro‑subunităţi şi am botezat‑o „ARTE“ (prescurtarea de la Arab‑Terorism), denumire care, după câteva zile, s‑a transformat pe nesimţite în „ARTA“. Prin urmare, aveam un plan bun şi un nume, dar ne lipsea esenţialul:ochii şi urechile în proximitatea obiectivelor.
Continuarea, pe Historia.ro.
