Domnitorul Ştefan cel Mare, deşi era un om foarte religios, era de asemenea şi foarte crud, nu de puţine ori omorând fără milă opozanţii. Ştefan cel Mare (1457 – 1504) a avut cea mai lungă domnie pe tronul Moldovei. A reuşit să stea în fruntea ţării aproape jumătate de veac datorită iscusinţei, curajului şi a modului în care şi-a ales aliaţii, scrie adevarul.ro.
Imediat după ce a ajuns pe tronul Moldovei, marele domnitor a început mai multe războaie strategice. L-a înlăturat de la conducerea Ţării Româneşti pe Vlad Ţepeş, cel ce-l ajutase să-l învingă pe Petru Aron şi să devină domn al Moldovei. În plus, Ştefan cel Mare a purtat un război şi cu regele ungar Matei Corvin, pentru ca ulterior să încerce să impună un domnitor în fruntea Munteniei, în locul lui Radu cel Frumos, stârnind mânia turcilor. Îndrăzneala i-a adus lui Ştefan cel Mare 34 de victorii în cele 36 de bătălii purtate.
Cu două zile inainte de a muri, Ştefan cel Mare a dat ordin ca boierii ce nu sunt de acord cu înscăunarea fiului său Bogdan să fie omorâţi. Domnitorul moldovean a evitat astfel un război civil între susţinătorii lui Bogdan şi cei ai lui Petru Rareş. „Astfeliu impedecâ Stefan, chiar in ajunul morţei sale, să se pună desbinare intre boierii, care indată ce simţise că mîna de fier ce-i stăpînise atîta timp era să se ridice de pe ei, inăltase iarăşi capul spre intrigi şi impărechieri. Prin această judecată şi execuţiune grabnită, Stefan păstrâ tronul pentru acel moştenitor, pe care il credea vrednic”, a arătat Alexandru Xenopol.
