Cât de greu găseai pe vremea lui Ceaușescu o pereche de blugi? Câți ați băut o cafea adevărată și nu nechezol? Un Kent fuma doar medicul. Omul simplu se mulțumea doar cu un Carpați. Pe pereții românilor de rând se găseau mileuri și nu carpete cu „Fuga din Serai“. Doar castele privilegiate aveau acces la marfa de contrabandă a navigatorilor. Trebuia să fii prieten cu cineva din familia unui marinar sau vecin de încredere.
Și acum, după 20 - 30 de ani, foștii marinari se feresc să recunoască faptul că aduceau mărfuri interzise și câți bani scoteau din contrabandă.
Câțiva dintre foștii navigatori au povestit, în exclusivitate, pentru „Adevărul“, cum se introduceau în țară articolele interzise pentru românul de rând. Evident, sub protecția anonimatului.
Partea oficială:
Fiecare membru al echipajului primea o sumă de bani, la fiecare voiaj. Un marinar era plătit, pe zi, cu 80 de cenți, un ofițer cu 1,55 cenți, iar comandantul primea 2 dolari, pe zi.
În funcție de zona în care se ajungeau, sutele românești se schimbau în moneda țării respective: fie la casele de schimb valutar, la bancă, sau pe stradă, în țările arabe.
Un membru al echipajului avea voie să aducă în țară o sticlă de băutură, un carton de țigări, 10 săpunuri și maximum două perechi de blugi, adică doar produse pentru uzul personal și al familiei sale.
Continuarea, pe Historia.ro.
