Oamenii de știință au găsit dovezi conform cărora o specie de vulpe a avut, la un moment dat, o legătură cu strămoșii noștri la fel de puternică precum cea dezvoltată între câine și om.
Analiza unor resturi scheletice vechi de 1.500 de ani găsite într-un sit funerar din Patagonia argentiniană sugerează că Dusicyon avus a fost "un companion valoros pentru grupurile de vânători-culegători".
Dusicyon avus este înrudit cu Dusicyon australis sau "lupul din Insulele Falkland" și a trăit în America Latină în Pleistocen (perioadă încheiată în urmă cu 11.700 de ani) și Holocen (perioada geologică actuală).
Oasele de vulpe găsite în Patagonia argentiniană provin de la un singur animal, în timp ce rămășițele umane îngropate împreună cu acesta provin de la 21 de indivizi.
Analiza mormântului comun din Patagonia argentiniană arată că vulpea trăia de pe urma oamenilor
Lipsa urmelor de tăieturi de pe oase sugerează că această vulpe era mai degrabă un animal de companie decât o specie vânată pentru hrană, au conchis cercetătorii.
Descoperirile lor au fost publicate în revista Royal Society Open Science.
Autoarea studiului, dr. Ophelie Lebrasseur de la Universitatea din Oxford, a menționat că dieta vulpii din situl funerar "semăna, mai degrabă, cu cea a oamenilor îngropați în acest sit decât cu cea a canidelor sălbatice".
"O astfel de asemănare a dietei sugerează că animalul fie a fost hrănit de vânătorii-culegători, fie s-a hrănit cu resturile de la masa acestora" a adăugat dr. Lebrasseur.
Ea subliniază că îngroparea cadavrului vulpii alături de oameni sugerează "o importanță personală" atribuită animalului de către oameni.
Exemplarul de Dusicyon avus găsit în Patagonia argentiniană corespunde unui animal de mărimea unui ciobănesc german, cântărind între 10 și 15 kg.
Dusicyon avus a dispărut în urmă cu o jumătate de mileniu
Această specie a trăit în zonele cu ierburi, comune în părți mari ale Amercicii de Sud. Dovezile scrise indică faptul că Dusicyon avus a dispărut în urmă cu aproximativ 500 de ani.
Motivele extincției sale sunt încă neclare, dar se speculează că sosirea câinilor în Patagonia, în urmă cu 700 până la 900 de ani, ar fi contribuit la acest fenomen.
Deși descoperirea și studiul echipei dr. Lebrasseur sunt remarcabile în sine, este neclar cât de răspândită a fost folosirea vulpilor pe post de câini la vânătoare în comunitățile de oameni primitivi, notează presa internațională.
Foto: Un exemplar de lycalopex griseus, vulpea gri sud-americană care trăiește în Patagonia
Sursa: Sky News
