Practic, ţinea loc de orice, potrivit fostul cercetător ştiinţific Adrian Drăghici, din Bucureşti. Potrivit spuselor sale, la 1-B cu patru cifre spectrul se lărgea. Şoferi puteau fi şi ziarişti (cu a doua specialitate ofiţeri de securitate), şefi de sală la mari restaurante, frizeri şi croitori din zona centrală, depanatori radio-tv, potrivit Adevărul.
Un autoturism cu 2 (3, 4, 5, 6, 7, 8, 9)-B cu trei cifre te plasa oricum în elită. Numărul tău „spunea” celor din jur că eşti un om cu relaţii. Greu ţi se putea lua permisul şi puteai să faci rost de multe. Maşinile cu 12-B erau conduse, în general, de studenţii străini.
Cercetătorul povesteşte şi o întâmplare din aprilie 1983, trăită pe şoseaua Bucureşti-Snagov. „Înainte să o luăm la dreapta, ne-a oprit un miliţian. În zonă tocmai se pusese un indicator cu o restricţie de viteză. Era puţin vizibil, niciun şofer nu ştia de el. Se strânseseră cam şapte Dacii şi ne tocmeam. La un moment dat, a mai venit una, neagră, cu 1-B-220, parcă. L-a oprit şi pe el. Noi toţi am amuţit să vedem ce se întâmplă. Şoferul a dat geamul jos, a zis 'Bă, ce ‘şti niebun la cap!' şi a plecat cu scârţâituri de roţi. Ne-a iertat pe toţi“.
