În vara anului 1944, departe de urgia războiului, Mănăstirea Tismana cunoștea dintr-o dată un nou soi de activitate, deosebită de rutina de secole a vechiului așezământ.
Era vorba despre o inițiativă lăudabilă a autorităților care hotărâseră, în ciuda greutăților vremurilor, să acorde atenție monumentului istoric și să înceapă lucrări de restaurare și renovare.
Chiar dacă era război, renovarea Mănăstirii Tismana, cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească, având o continuitate istorică de 600 de ani, nu putea să ridice mari semne de întrebare. Echipe de muncitori și-au făcut apariția în peisaj și camioanele cu materiale de construcție au început să facă naveta spre Tismana, așa cum se întâmplă când se deschide un șantier. Localnicii s-au obișnuit curând cu ideea și nimeni nu a mai dat atenție lucrărilor de la mănăstire.
Dar povestea cu restaurarea nu era decât o legendă menită să acopere una dintre cele mai secrete operațiuni românești din timpul Războiului, ascunderea tezaurului Băncii Naționale, Operațiunea Neptun.
Continuarea, pe Historia.ro.
