Slugărnicia şi obedienţa deveniseră calităţi esenţiale pentru reuşita în sânul partidului. Nu conta cine, ce studii absolvise, din ce mediu provenea şi dacă era capabil sau nu.
De altfel Ceauşescu a fost recunoscut pentru dorinţa de a promova în jurul său personaje supuse care să-l aprobe în tot ceea ce făcea necondiţionat. Numeroşi demnitari comunişti au promovat pe baza acestui servilism. Se spune însă că nimeni nu a reuşit să-l întreacă pe Emil Bobu, un botoşănean care întrunea toate calităţile cerute de regim, dar agreate şi de Nicolae Ceauşescu.
Emil Bobu a ajuns consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, a fost decorat şi a fost inclusiv ministru de Interne. Povestea lui este presărată cu momente anectodico-groteşti, momente care de fapt demonstrează ceea ce-i trebuia unui demnitar pentru a fi agreat de regim. Emil Bobu s-a născut pe 22 februarie 1927 în satul botoşănean Vârful Câmpului. Era fiul unor ţărani săraci şi a reuşit să facă doar 7 clase. Imediat începe munca. Mai precis ajunge ucenic de strungar în fier la Uzinele ”Nicolina„ din Iaşi. ”Din părinţi cu gospodărie mică, având o gospodărie de 1, 5 hectare pământ arabil şi o casă ţărănească(...). Din anul 1941-1943 am lucrat pământul în gospodărie şi cu părinţii şi în majoritatea timpului eram trimis să lucrez la chiaburii din sat, iar în 1942 şi începutul lui 1943 am lucrat pe fosta moşie a boierului Roseti Scarlat", scria Bobu într-o autobiografie din 1955.
Continuarea, pe Adevărul.
