Dictaturile comuniste din Europa de Est trăgeau să moară. România oferea un spectacol cenuşiu şi trist. De mai mulţi ani, Ceauşescu se afla în război cu propriul său popor. Frigul, foamea, frica, minciuna generalizată dominau viaţa cotidiană a românilor. Produse de strictă necesitate precum pâinea, laptele, carnea zahărul, uleiul etc., erau rarităţi în vitrinele magazinelor.
„Raţionalizarea” devenise cuvântul de ordine în România atât în alimentaţie, cât şi la căldură, energie electrică, benzină etc. Unicul post de televiziune – TVR, portavocea PCR - şi-a redus programul la 2 ore pe zi. La „Steagu’ Roşu” programul de lucru a fost extins la 12 ore pe zi, 7 zile din 7. Greva generală de la Steagu’ Roşu şi mascarada alegerilor comuniste Ziua de 15 noiembrie 1987 aducea încă odată cu ea, cum se întâmpla de zeci de ani, mascarada alegerilor comuniste.
În oraş situaţia este calmă, nu şi la Întreprinderea de Autocamioane. „În noaptea de 14/15 noiembrie ’87, salariaţii de la sectia 440 Matriţe-Ştante au încetat lucrul în semn de protest faţă de diminuarea nejustificată a salariilor. Şeful Sectiei 440, ing. Valer Ghelase era în acea noapte şi ofiţer de serviciu pe IABv. Autoritar şi dur, în timp ce el însuşi era autor a numeroase abuzuri şi încălcări ale legii, inginerul Ghelase a refuzat să stea de vorbă, oferind în schimb obişnuitele lui înjurături şi ameninţări.
Cheia izbucnirii revoltei a constituit-o solidarizarea celor 200 de salariaţi de la schimbul I cu cei de la schimbul III. Încercarea directorului Purcăroiu de a-i „lămuri” pe la 8 dimineaţa pe cei aproape 300 de oameni din ambele schimburi a eşuat, fiind huiduit.
Citeste mai mult: adev.ro/ogo6rq
Citeste mai mult: adev.ro/ogo6rq
Mai mult, pe adevarul.ro.
