Un document pus la dispoziţia Muzeului Municipial Călăraşi de către meteorologul previzionist principal, gradul I, Dumitru Baltă arată faptul că în iarna lui 1900/1901, zăpada nu s-a topit de la 1 ianuarie până la 8 martie, iar Borcea a stat îngheţată bocnă de la 9 ianuarie până la 1 februarie, timp în care localnicii treceau cu piciorul ori cu sănille pe gheaţa care avea o grosime de aproximativ o jumătate de metru.
În acea iarnă, conform documentului, a nins viscolit în două rânduri, suficient ca Bărăganul să fie înghiţit de troiene.Timp de trei luni, doar în perioada 2-14 februarie, pământul a mai văzut puţin razele soarelui, deoarece din ianuarie şi până în martie, ninsoarea a acoperit tot ce-a întâlnit în cale.
655 de zile de ploi torenţiale
Datele de referinţă privind starea vremii şi evoluţia fenomenelor meteorologice din România au fost realizate de specialiştii care au publicat „Anuarul Statistic al României – 1912” având ca punct de referinţă perioada de timp cuprinsă între anii 1900 – 1910.
În această perioadă de timp, în Bărăgan au fost înregistrate un număr total de 655 de zile de ploaie torenţială. Un simplu calcul matematic ar putea indica faptul că în primii zece ani ai secolului XX, în Bărăgan a plouat continuu timp de doi ani.
Citiți mai mult pe historia.ro.
