Printre măsurile luate s-au numărat şi atunci închiderea de şcoli, atenţionarea populaţiei de a evita spaţiile aglomerate (cinematografele), precum şi izolarea contaminaţilor la domiciliul lor. La începutul lunii aprilie 1927, în România erau înregistrate 10.000 de cazuri de gripă, pe lângă alte afecţiuni contagioase. Statul ajunsese la fundul sacului şi nu mai avea bani pentru transportul bolnavilor, iar presa prezenta şi cazuri dramatice sau „curiozităţi” legate de epidemie.
„Foile din ţările apusene ne aduc vestea îngrozitoare, că pe acolo bântue din nou gripa spaniolă, boala epidemică, care a bântuit în 1918-19 şi pela noi, secerând nenumărate vieţi omeneşti. Având în vedere uşurinţa cu care se răspândeşte această epidemie, autorităţile sanitare dela noi se ocupă de pe acum de mijloacele de apărare împotriva ei. Pentru împedicarea unei sporiri a îmbolnăvirilor, autorităţile fac pregătiri în vederea izolării contaminaţilor. Atragem atenţiunea publicului asupra datoriei de-a declara la oficiile sanitare îmbolnăvirile de gripă. Deocamdată izolarea bolnavilor s’ar face la domiciliul lor”. („Cultura Poporului, 6 februarie 1927).
Continuarea, pe Historia.ro.
