Niciun pește! „Bem şi mâncăm… Pe parale peştin date”, scria Anton Pann prin secolul al XIX-lea.
„Parale peștin” însemna „bani în mână”, bani dați cuiva pe loc. De la un punct încolo, românii au folosit turcismul „peștin” (mai apare și „peșin”) drept cuvânt de sine stătător, cu sensul de la îndemână, repede, imediat.
Când rostim „cât ai zice pește”, rostim, de fapt, o încurcătură fonetică a expresiei „cât ai zice peștin”...
