Originea cuvântului balamuc este extrem de veche. Astăzi, termenul este folosit ca sinonim pentru casă de nebuni sau ospiciu pe de o parte sau ca gălăgie, hărmălaie, pe de altă parte. Totuși, care este povestea acestui substantiv și cum a intrat în limba romană?
Cuvântul în are originile în Italia secolului al XVI-lea. O calamitate puternică distruge aşezările veneţienilor aşezaţi pe insula Malamocco, din apropierea faimosului oraș. Mulți dintre sinistrați își caută norocul prin părțile Europei. Unii se vor opri în Valahia, în preajma localității Gherghiţa, unde exista şi o reşedinţa domnească. Sinistrații întemeiază o aşezare care primea denumirea locului de unde plecaseră: Malamucul.
Continuarea, pe Shtiu.ro.
