În august 1916, România luase decizia intrării în război, alături de Antantă. Trupele germane, austro-ungare și bulgare au preluat inițiativa ocupând în toamna aceluiași an Dobrogea, Oltenia și Muntenia. Conducerea României fa fost nevoită să mute capitala țării de la București la Iași și să organizeze rezistența în fața invadatorilor în Moldova.
Astfel, în luna noiembrie a anului 1916, s-a decis și mutarea sediului Băncii Naționale a României. Cu această ocazie și tezaurul a fost transportat la Iași. Era vorba la acea vreme despre 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur și 2,4 tone de lingouri de aur), scrie Shtiu.ro.
Oamenii politici ai vremii au luat în calcul mutarea tezaurului în Rusia, cu atât mai mult cu cât Banca Națională a Franței luase o decizie similară și mutase tezaurul în Statele Unite ale Americii.
Emil Costinescu, ministrul de finanțe al vremii, luase în calcul și Londra ca destinație, dar considera că drumul ar fi prea lung și prea periculos.
Transportul care ajungea cu trenul în Moscova cuprindea acte, documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, cărți rare, odoarele mănăstirești din Moldova și Muntenia, arhive, depozite, colecții ale multor instituții publice și particulare, efecte publice și alte valori (cum ar fi acțiuni, obligațiuni, titluri de credit, gajurile Muntelui de Pietate etc.) și o cantitate de 93,4 tone de aur (91 de tone de monede istorice de aur și 2,4 tone de lingouri de aur). Tezaurul a fost dus la Kremlin în două etape: între 12 și 14 decembrie 1916 (17 vagoane) și între 23 și 27 iulie 1917 (24 de vagoane).
Abia în anul 1935, după ce relațiile diplomatice cu Rusia au fost reluate, Kremlinul a restituit o parte din arhive. Cu aceeași ocazie însă au fost repatriate și rămășițele pământești ale lui Dimitrie Cantemir, unul dintre cei mai mari cărturari români. Iar în anul 1956, comuniștii români primeau de la tovarășii rusi o altă tranșă: tablouri, cateva comori antice si ceva documente. Restul a ramas la Moscova.
