Există vreun român care să nu ştie măcar un banc cu Bulă? Dar câţi ştiu povestea din spatele acestui personaj naiv şi genial în acelaşi timp?
Bulă a apărut în perioada comunismului, undeva la mijlocul anilor ’60, şi a devenit rapid eroul glumelor romaneşti. Totul a luat naştere din necesitatea oamenilor de a avea un personaj, dar şi o modalitate de a ironiza regulile impuse de regim. Practic, Bulă devine un mijloc de defulare socială.
„Un personaj tragi-comic complex, plin de contradicţii, idiotul în absolut, plin de sclipiri de genialitate, căruia românii i-au atribuit de-a lungul timpului exact genul de evenimente care se întâmplă mereu mecanicului-socrului-mătuşii-vecinului-cuiva. Asemănat de unii cu un fel de Superman, de alţii cu un retardat mintal, Bulă reuşeşte totuşi să salveze mereu o cauză pierdută.
Potrivit lui V. Volkan, în scrierea „O analiză psihico-politică: Totem şi Tabu”, numele „Bulă” s-ar fi format din modificarea, cu o literă, a cuvântului vulgar sinonim în limba română cu „penis”.
Conform altor specialiştii, numele ar veni chiar de la cuvântul “bula”, explicat în Dicţionarul Limbii Române în felul următor: “Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În Antichitate și în Evul Mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; . 4. (Med.) Colecție circumscrisă de serozitate întâlnită la nivelul pielii; flictenă. – Din fr. bulle, lat. bulla.”.
