La 3 noiembrie 1916, maiorul Gheorghe Caracaş se afla în zona Clăbucetul Taurului, pe Valea Prahovei, alături de soldaţii săi. În urma unui tir de artilerie şi a bombardamentului unui aeroplan german, el şi câţiva dintre soldaţii săi au rămas izolaţi şi au fost încercuiţi, iar în urma unei lupte disperate au fost luaţi prizonieri de către inamici.
Din acel moment începe odiseea sa: este dus la Predeal, apoi la Braşov, unde a fost urcat într-un tren spre Sibiu, alături de alţi patru camarazi. Drumul se făcea în mod normal în cinci ore, acum a durat trei zile, timp în care, spune el, nu le-a fost dat nimic de mâncare. La Sibiu, aceeaşi situaţie, hrana zilnică timp de o lună – un colţ de pâine şi un blid de supă. În decembrie, maiorul Caracaş şi alţi 300 de ofiţeri români prizonieri au fost urcaţi într-un tren cu destinaţia Germania.
Continuarea, pe Adevărul.
