În urmă cu aproape trei decenii intra în patrimoniul Muzeului Militar Naţional „Regele Ferdinand I” din Bucureşti, în baza actului de primire (AP) nr. 0385445, emis la 12 februarie 1982, un exponat cu totul deosebit, pe care orice altă instituţie similară din lume ar fi oferit bani grei ca să-l deţină: „capsula navei spaţiale Soiuz 40”, aşa cum figurează în evidenţe (modulul de comandă şi aterizare, mai exact), până la acea dată proprietate a Academiei de Ştiinţe a URSS.
Evenimentul se petrecea la nici un an, deci, de la marea „aventură” ştiinţifică spaţială în care, pentru prima dată (şi ultima, până la ora de faţă), între 14-22 mai 1981, timp de şapte zile, 20 de ore şi 42 de minute, în cadrul programului Intercosmos, şi-a desfăşurat activitatea în Cosmos şi un român, celebrul de acum Dumitru-Dorin Prunariu.
Mai puţin se cunoaşte însă amănuntul că, estimată fiind atunci la 5.000.000 de lei, actualmente la 170.000 RON – dar care, în realitate, s-ar putea vinde pe piaţa de profil, adică peste Ocean, în SUA, cu două sau chiar trei milioane de dolari –, această capsulă nu a fost primită în contul „substanţialei contribuţii financiare” a părţii române la programul Intercosmos, după cum circulă o legendă printre mai vechii angajaţi ai Muzeului Militar Naţional.
Transferul capsulei şi al altor echipamente legate de zborul comun către partea română – procedându-se similar şi cu celelalte ţări din cadrul programului Intercosmos – reprezintă efectiv „un gest de bunăvoinţă al sovieticilor”, după cum a declarat chiar cosmonautul Dumitru-Dorin Prunariu.
Continuarea, pe historia.ro.
