La începutul secolului trecut, obştenii din Vrancea au venit în contact cu societăţile forestiere străine. În schimbul exploatării pădurilor, societăţile promiteau localnicilor îmbunătăţirea situaţiei lor materiale.
Acum un secol, străinii erau abonaţi la exploatarea aurului verde al României, iar Munţii Vrancei au fost printre cei mai râvniţi. Mari afacerişti străini, în general germani, au văzut de potenţial au pădurile din ţara noastră şi au pregătit strategii complexe pentru a ajunge să exploateze cât mai eficient masa lemnoasă. Mai multe societăţi forestiere au investit pentru a transporta lemnul pe calea ferată, pe şine cu ecartament îngust.
Timp de mai bine de două decenii, lemnul a fost transportat în afara ţării cu ajutorul căilor ferate construite atunci. Societăţile promiteau localnicilor îmbunătăţirea situaţiei materiale. Investitorii străini au convins relativ uşor pe obşteni să-şi arendeze sau să-şi vândă drepturile asupra pădurilor. La caz de necesitate stringentă, societăţile au apelat la intermediari - străini sau oameni ai locului.
Pentru ca exploatarea să fie cât mai eficientă şi, implicit, profitul înregistrat cât mai mare, societăţile forestiere s-au grăbit să-şi instaleze căi ferate cu ecartament îngust, împânzind Vrancea cu o adevărată reţea.
Continuarea, pe Adevărul.ro.
