În Germania, mai concret în Swabia, curățenia nu era o trăsătură „înnăscută”, ci una chiar destul de obligatorie. Mult timp germanii aruncau gunoiul, cenușa, animalele domestice moarte, oasele și apa murdară de la bucătărie direct după gard sau într-un oarecare alt loc. Drept rezultat, în jur domneau insalubritatea, bolile și orașele, satele îngropate în gunoi, potrivit Perfect Media.
În secolul XV s-au întâmplat următoarele: când nu mai putea tolera mirosul insuportabil, contele de Württemberg a început să emită decrete. El cerea ca gunoiul produs de oameni și animale să fie transportat la periferia localității sau măcar „la râu”. Și toate acestea trebuiau realizate doar în timpul nopții. Evident, populația a ignorat decretele lui, deoarece verificarea îndeplinirii lor era imposibilă, iar angajarea unui număr mare de polițiști pentru controlul fiecărei colibe era prea costisitoare, dar și mitele sau gustările pentru slujitorii legii erau dificil de interzis.
Atunci contele a mai emis un decret și orașele din Swabia au devenit brusc CURATE. Esența decretului era următoarea: dacă ați observat că vecinul vostru nu și-a adunat gunoiul timp de două săptămâni și nu ați declarat acest fapt, atunci veți fi pedepsiți ambii. Iar dacă l-ați declarat la autorități, atunci aveți dreptul să luați o parte din pământurile lui. Drept rezultat, în fiecare sâmbătă, în mod demonstrativ și cu multă minuțiozitate, toți își adunau gunoiul din fața curții, temându-se de reclamațiile și uneltirile vecinilor.
