În 2029, Apophis va ajunge la 20.000 de mile de Pământ, o apropiere care nu a mai fost consemnată pe parcursul istoriei cunoscute.
Nava robotizată a NASA a efectuat anterior o altă misiune sub numele OSIRIS-REx, colectând în ultimii șapte ani mostre de pe asteroidul Bennu, pe care le-a trimis cu succes pe Pământ în luna septembrie.
Apophis, cunoscut și sub numele "Zeul Haosului", urmează să atingă apropierea extremă de Terra în data de 13 aprilie 2029 și ar putea fi vizibil chiar și în emisfera estică.
Acest "bolovan spațial" măsoară aproximativ 370 de metri în diametru și ajunge în apropierea Pământului o dată la 7.500 de ani, notează presa internațională.
Citește și: O bucată din asteroidul Bennu se îndreaptă spre Pământ! Va lua contact cu Terra în următoarele trei luni
OSIRIS-APEX se va apropia la 16 metri de suprafața lui Apophis
Gravitația Pământului va afecta asteroidul pe măsură ce se va apropia de planeta noastră.
OSIRIS-APEX va studia efectele asupra suprafeței lui Apophis. Este posibil ca "Zeul haosului" să aibă parte de alunecări de teren și cutremure.
De asemenea, se estimează că efectele gravitaționale în apropierea Pământului vor schimba durata zilei asteroidului, care este în prezent de aproximativ 30,6 ore.
OSIRIS-APEX se va întâlni cu asteroidul pe 13 aprilie 2029, dar nu va ateriza pe el, ci va opera timp de 18 luni în apropierea sa, după un model aplicat deja în cazul asteroidului Bennu, cartografiindu-i suprafața și analizându-i compoziția chimică.
Sonda NASA se va apropia la mai puțin de 16 metri de suprafața lui Apophis și va putea să observe efectul activării propulsoarelor sale reactive asupra scoarței asteroidului.
Foto: simulare grafică a apropierii lui Apophis de Terra. Pe 13 aprilie 2029, o pată strălucitoare va străbate cerul, devenind din ce în ce mai luminoasă și mai rapidă. La un moment dat, va străbate într-un minut o distanță aparentă mai mare decât lățimea Lunii pline și va atinge nivelul de strălucire al stelelor din Carul Mic. Se estimează că Apophis va "survola" Pământul de la 31.000 de kilometri, în timp ce sateliții geostaționari de telecomunicații evoluează la 36.000 de kilometri distanță de suprafața terestră.
