Atunci când a fost construită staţia de metrou Politehnica, în anii 80, pentru podeaua acesteia a fost folosită o marmură roz din cariera Săvădisla din judeţul Cluj. De atunci, mii de oameni merg în fiecare zi peste ea, dar puţini cunosc istoria de 70 de milioane de ani a acestei marmuri reprezentată de formele albicioase ciudate încapsulată în rocă, scrie descopera.ro.
În lumea paleontologică, aceasta este echivalentul unei mine de aur, cu o bogăţie şi o biodiversitate remarcabilă. Imortalizează viaţa marină din Cretacicul târziu unde zona judeţului Cluj de astăzi era acoperită de o mare puţin adâncă.
Scoici, alge, melci, corali şi rudişti se pot vedea încapsulate în materialul calcaros care formează pavajul staţiei de metrou. Cele mai numeroase organisme sunt rudiştii, care sunt nişte vietăţi cu un exoschelet conic care era înfipt în solul de pe fundul mării, similar cu un morcov. Acestea au trăit din Jurasicul târziu (acum 150 de milioane de ani) până în Cretacicul târziu.
Speciile acestea de rudişti au dispărut odată cu extincţia în masă de la sfârşitul Cretacicului şi acestea, conform spuselor lui Mihai Popa, paleontolog la Facultatea de Geologie şi Geofizică Bucureşti, „au văzut o dâră de foc pe cer” lăsată de asteroidul care a dus şi la extincţia dinozaurilor.
