Când te căsătorești din dragoste, ai impresia că omul alături de care faci acest pas va rămâne alături de tine o viață întreagă. Dar ce se întâmplă dacă nu este deloc așa.
Dacă descoperi că te înșală și că îți pune încrederea la îndoială de fiecare dată?
„La scurt timp după ce m-am măritat cu Andrei am aflat că mă înşela. Că nu era prima dată şi cu siguranţă nu va fi nici ultima. Că "aşa sunt bărbaţii, dragă, dar ştii că tot timpul mă voi întoarce acasă”. Dacă n-ar fi fost acest neajuns, căsnicia noastră ar fi fost ideală. Ne simţeam bine împreună, aveam valori comune, dar nu cădeam niciodată de acord asupra fidelităţii. În cinci ani de căsnicie am fost de două ori în prag de divorţ. Au intervenit părinţii, prietenii, apoi copilul şi uite aşa am rămas împreună. (...)
Copilul a venit într-un moment în care, cum vă spuneam, eram în prag de divorţ. Mama îl prinsese în oraş cu alta de mână şi făcuse un scandal monstru în familie, aproape mai revoltată decât eram eu când am aflat prima dată că mă înşală. M-a luat de mână şi mi-a cerut să-l părăsesc, că ăsta nu e om de casă şi că nu trebuie să mă las călcată în picioare. Teoretic ştiam şi eu asta, cu practica era mai greu. Mama ştia foarte bine că Andrei mă mai înşelase, dar de fiecare dată tot ei, părinţii, ne împăcaseră. Probabil conta faptul că nimeni nu-l prinsese în fapt pe Andrei cu altele.
După ce m-am mutat înapoi în casa părintească am aflat că sunt însărcinată. Tata a fost cel mai emoţionat că va avea un nepot, apoi mama s-a înmuiat. Până la urmă a greşi e omeneşte, Andrei a făcut numărul lui obişnuit cu iertări sentimentale, flori şi promisiuni, şi uite aşa am devenit părinţii unei fetiţe minunate.
Lucrurile s-au mai potolit o vreme, pentru că şi Andrei era încântat de noul lui statut, şi părea că paternitatea i-a scos definitiv din cap ideea de alte femei. Pauza n-a durat decât doi ani. (...) La un moment dat a început să fie foarte tăcut şi, evident, preocupat de ceva. Se închidea în baie şi nu pricepeam de ce era atât de îngrijorat de câte ori ieşea de acolo. Până când, într-o zi a venit acasă cu rezultatul unor analize. Era suspect de HIV. Medicul îl pusese să repete analiza, dar el era livid şi aproape sigur că distracţia se terminase.
La început n-am realizat grozăvia situaţiei, până când nu mi-m dat seama că era posibil ca el să ne fi infectat şi pe noi, pe mine şi pe Iulia. Am făcut şi noi analizele – nu vreţi să ştiţi ce era în sufletul meu când i-am făcut copilului de doi ani testul HIV - şi din fericire a ieşit negativ. Fericirea a fost aproape incredibilă când şi al doilea test al lui a ieşit tot negativ. Credeam că ne-a trecut glonţul pe la ureche şi am scăpat. Totuşi, nu fusese o greşeală, el avea o infecţie în corp, şi nişte simptome dubioase în zona genitală. Avea până la urmă o formă de stafilococ pe care medicii s-au chinuit să-l aniheleze, dar nu ceda deloc la tratament. (...) Lucrurile s-au rezolvat chirurgical, până la urmă. După ce l-au îndopat cu antibiotice şi alte chimicale, au decis să-i extirpe unul dintre testicole, la care ajunsese infecţia. Aproape un an a durat toată tevatura asta, timp în care am fost lângă el, l-am sprijinit şi i-am demonstrat ceea ce înseamnă cu adevărat o familie şi o femeie care te iubeşte. Asta l-a făcut pe Andrei să înţeleagă în sfârşit importanţa jurământului pe care ni l-am făcut la cununie. De atunci suntem cu adevărat fericiţi”, a povestit femeia pentru eva.ro.
