Locul pe care încă mai stă imobilul a aparținut, în 1846, unui anume Mustakov, ofițer al armatei țariste care deținea hanul din dreptul Bisericii „Sf. Anton” și care a fost distrus de marele foc din 1847.
Imobilul a servit Senatul până în 1866, când, odată cu creșterea numărului de parlamentari, a devenit neîncăpător. În timpul comuniștilor, în sediul vechiului Senat a funcționat un atelier de argintărie, apoi o secție de ștanțare a Cooperativei Metalica. Azi, clădirea – care se află în administrarea Primăriei Municipiului București - își dă, treptat, ,,ultima suflare“, sub apăsătoarea indolență a autorităților și a locuitorilor, care au transformat-o într-o veritabilă groapă de gunoi. Ironic, curtea este împrejmuită de un gard verde, pe care stă scris: ,,Teren salubrizat și împrejmuit de REBU SA”.
Este greu să descrii în cuvinte amărăciunea pe care ți-o lasă în suflet imaginea dezolantă a acestei clădiri în care, cândva, au pășit făuritorii României moderne: Cuza Vodă, Carol I, Mihail Kogălniceanu, frații Brătianu, frații Golești și mulți alții.
Vedeți aici imagini cu primul Senat al României