Magia, a doua cea mai veche meserie din lume. O fascinație, de mii de ani, pentru oameni de pe toată planeta. Și o veșnică întrebare. Cât e spectacol, și cât e păcăleala pe faţă? Cât adevăr, şi cât paranormal e în magie? Drumul de la trișorii de bâlci până la show-urile impresionante de azi, pentru care plătești un bilet de sute de euro, s-a întâmplat parcă, peste noapte. Ca prin magie. Azi, fenomenul a luat o amploare incredibilă. Inclusiv în țara noastră. Nu mai e petrecere la birou, nuntă, botez sau revelion care sa nu aibă măcar un număr de magie în program.
În spatele fenomenului este o industrie greu de imaginat, sume enorme investiție și niște oameni care și-au transformat o pasiune din copilărie, în meserie inclusă în nomenclator. Vom încerca să intrăm în acest univers, fără a avea însă intenția de a afla secrete bine securizate de mii de ani. E bine ca ele să rămână așa, de dragul showlui și din respect pentru meseria acestor oameni. Până la urmă, și când mergeți la teatru, ştiţi că moartea unui personaj e doar parte din scenariu. Exact aşa e şi cu magia. Ştii că vei fi păcălit, dar măcar vei fi păcălit frumos. Se spune că n-ai cum să înţelegi bine fenomenul decât intrând, la propriu în joc.
Johannes este unul dintre cei mai cunoscuţi magicieni ai României.
Veşnica obsesie, să demontezi iluzia, iţi trece brusc după ce participi direct la un număr de magie. Eşti acolo, jumătate pe o masă, jumătate cu picioarele în aer, simţi că te ridici, dar în sinea ta ştii sigur că asta nu are cum sa se întâmple. Şi totuşi, se întâmplă. Durează mai puţin de un minut. Când revii cu picioarele pe pământ crezi că a fost o iluzie. Dar există cel puţin trei martori care te-au văzut levitând şi imaginile filmate. Vreo câteva ore după ce ţi se întâmplă asta rămâi aşa, năuc, fără nicio explicaţie logică.
Johannes, pe numele lui adevărat Ionuţ Stoian era un băiat simplu, din Galaţi, fără visuri îndrăzneţe ori planuri mari de viitor, într-o Românie tristă, banală, gri şi comunistă, a anilor 80. Până într-o seară de vară când ceva absolut neaşteptat i-a dat viaţa peste cap.
Johannes
''Familia mea mergea undeva în vizită la cineva care avea tv color şi video şi asta era o mare chestie, după ce s-a terminat un film, a început un show, a vrut să închidă, şi eu am zis, dar ce e aia? A, e o chestie, e cel mai mare magician din lume''.
Era David Copperfield. Iar Ionuţ, un puşti de nici 12 ani pe atunci, a privit minute în şir, absolut uluit, cum domnul acela cu freza de artist şi frac strălucitor, face lucruri supraomeneşti - apare şi dispare din tot felul de cutii, zboară. Se aruncă în cascada Niagara şi iese de acolo viu şi nevătămat, ori scoate din trunghiul bermudelor lucruri rătăcite de oameni acum sute de ani. Cu magia asta, de exemplu, l-a dat pe spate pe Ionuț.
„Vorbea foarte serios despre nişte dimensiuni şi de faptul că acolo undeva este o zonă în care oarecum lucuri din trecut pot apărea în prezent şi vrea să aducă o navă care, aşa a arătat în nişte ziare, în nu ştiu ce an a dispărut şi el o să o aducă. Şi a facut chestia asta''
Doar că în România anilor 80, era greu să fii magician şi un minut, dar o viaţă. Magia era subiect tabu şi singurii specialişti recunoscuţi în domeniu erau artiştii de circ şi hoţii de buzunare din tramvaiul 5. Nu existau cărţi, bibliografie, internet sau filme pe Youtube. Dar Ionuţ îşi pusese în cap să înveţe magia cu orice preţ. Singura sursă de inspiraţie erau casetele VHS, pe care şi le comanda singur, din străinătate, trimiţând banii în plic, pentru că la noi încă nu se auzise de carduri sau transfer bancar. Şi-a făcut astfel, un stoc de casete cu cele mai tari numere de iluzionism şi s-a uitat la ele, până s-a tocit banda iar el s-a prins, de unul singur, într-un final, cum se face de fapt magia.
Johannes
''Încercam să îmi imaginez, de exemplu, când un obiect levita, bineînţeles că toata lumea e posibil să se gândească, e susţinut de nişte fire, poţi să ai asta în minte. Încercam să inteleg, să îmi imaginez cum ar putea fi metoda respectivî acum eu nu vreau sî spun, eu am reinventat atunci, am venit eu de am facut... Nu, într-un fel am bâjbait şi într-o anumită măsura am descoperit eu imaginându-mi ceva''
Când a simţit că e cât de cât pregătit, a început să lucreze la recuzită.
Johannes
''I-am pus pe unii, nişte muncitori de la o centrală a unui bloc să sudeze ceva, ei nici nu ştia ce, şi imi spunea - pui în terasă, nu? pentru lădiţe? nu, nu. Dar să fie sudură, să ţină, dar pentru ce?''
Când totul a fost gata, a adunat câţiva prieteni în apartamentul lui de la bloc, a chemat şi televiziunea locală şi a dat drumul la show. Ceva ce nu mai văzuse Galaţiul şi nici România.
Johannes
''Am pus două scaune, pe acele două scaune era prietena mea de atunci, am luat scuanele şi a rămas aşa în aer, nesprijinită de nimic, nu era o suspensie, nu stătea pe nu ştiu ce lucruri, era pur si simplu aşa în aer.
Multă vreme s-a vorbit în oraş despre asta. Din păcate imaginile nu s-au mai păstrat. Mai târziu, avea să afle Ionuţ, că el intuise exact cum se face levitaţia, ba chiar îi adusese tehnologiei nişte îmbunătăţiri. La fel a făcut, cu ce-a găsit şi el prin casa, multe alte experimente îngrozitor de magice.
Johannes
''La un moment dat, făcând diverse experimente optice, cu oglinda din baie, pe care o luam şi o puneam sub un scaun, şi cream un loc pe care tu îl percepeai ca fiind gol, imi invitam diferiţi prieteni şi puteau să vadă, la vremea aia, prin anii '95, ei vedeau capul unui prieten de-al meu pe masă, fără corp. Era iluzia capului separat de corp. S-a creat din toată chestia asta gen telefonul fără fir şi până când a ajuns înapoi feedback-ul ăsta, de pe la alţii, şi zbura un cap de om mort prin casă.
Johannes se simţea deja magician. Fără să aibă vreun atestat sau diplomă, doar prin talent, antrenament şi minte ageră. Mai mult de gura mamei, s-a înscris la Facultatea de Mecanică - secţia tehnologii neconvenţionale, ştiind că şi asta îl va ajuta, mai târziu, în meseria de magician. Intrase în timp, în legătură cu omologi de-ai săi din străinătate şi îşi perfecţionase tehnica de iluzionism cu cărţi de joc. Cea pe care o văzuse, pentru prima data la românii care jucau alba neagra, prin diverse părţi din Europa.
Să ştiţi că dacă v-aţi gândit vreodată ca aceste cărţi au ele ceva special, îşi schimbă culoarea la căldură, sau sunt imprimate cu cerneală invizibilă, nu e nimic adevărat. Sunt cărţi de joc absolut obişnuite. Johannes încearca să ne atragă atenţia unde greşim de fapt, atunci când alegem cartea care nu trebuie.
Johannes
''Cu cât eşti mai atent, mai mult pierzi. Deci treaba este până la urmă să fii neatent. Deci treaba este să fii mai neatent şi din când în când să te uiţi''
Problema e, am constatat după câteva ore petrecute cu Johannes, că oricât ai fi de atent sau de neatent, magicianul e cumva cu un pas înaintea ta. Expresia feţei trădează alegerea pe care o vei face, iar el se pricepe să citească asta foarte bine. Apoi anticipează alegerea ta şi ori te duce intenţionat pe o pistă falsă, ori îţi distrage atenţia asupra altui lucru decât cel pe care ar trebui să îl vezi.
Johannes
''De multe ori, poţi căuta un obiect pe care îl ai în mână. Se întamplă să fii cu atenţia, psihologic, în altă parte, obiectul ăsta să fie în faţa ta, şi tu, încercând să găseşti lucrurile în detalii, tu pierzi esenţialul''
Credeţi că are şi magicianul limitele lui? La un moment şi-a pus în cap sa fie îngropat de viu. Şi a reusit. Pe urmă a fost călcat de un compactor. Viu a scăpat şi din chestia asta.
Iar într-o zi, plimbându-se aşa, pe malul Dunarii, i-a venit brusc ideea- cum ar fi sa meargă pe apă?
Lumea privea de pe margine scena parcă desprinsă dintr-un film de groază. Dar şi mai şocant a fost pentru cei care treceau, întâmplător, pe Dunare.
„la un moment dat au aparut nişte pescari care stau pe malul celălalt unde e satul ala şi normal ca ma simţeam privit. Şi am luat si eu telefonul si m-am dat ocupat. eu practic vorbeam cu regizorul vezi că am ajuns la restaurant, pregăteşte-te că filmam. Şi, între timp, ăştia - ce faci, mă acolo? vorbesc la telefon''
Probabil că şi azi, doi pescari încă mai încearcă să-şi convingă rudele că s-au întâlnit pe Dunăre cu un tip care mergea pe apă şi din când în când mai vorbea la telefon. De atunci, lui Johannes i se spune ''omul care merge pe apă''. Sunt puţini magicieni în lume care fac acest numar. E genul de iluzie în care şi magicianul ajunge să creadă ca e chiar aşa cum o vedem noi.
Johannes
''Este o iluzie, e cu atât mai credibilă cu cât tu, cel care o faci, crezi în ea, crezi că este aşa. Tu trebuie sa fii în filmul tău. Undeva, când faci chestia asta, trebuie să te străduieşti să şi trasmit. M-am simtit aşa, ca şi cum, te ridici peste condiţia umană''
A făcut de atunci tot felul de magii, în tot felul de locuri - la spectacole, la nunţi, la petreceri de companii, pe scene mari sau în autocare. Cel mai des i se cere să transforme hârtii în bani, ori să ghiceasca numerele de la Loto. Nu e asta meseria lui. El se ocupă cu lucruri serioase.
Iluzia omului fără cap. E un număr de magie nerecomandat cardiacilor care a fost inventat de un iluzionist străin. Johannes a cumpărat de la el şi dreptul de utilizare şi echipamentul necesar. Sunt doar câţiva oameni în lume care se pot numi inventatori de magie şi de aparate cu ajutorul cărora, de exemplu, se pot tăia oamenii în trei bucăţi fără să curgă picătură de sange. Iluzia este, într-adevar, uimitoare. Altfel, cutia în care intri pare să fie ceva absolut banal.
Omul de lângă cutie, dar, de aceasta data, îndrăznesc să spun, şi cel din cutie. Două vânătăi de pe corp au stat mărturie, câteva zile după aceasta filmare, că meseria de asistentă de magician nu e deloc simplă, mai ales când vine vorba de interacţiunea cu astfel de aparate. Lorenzo Cristian este cel care le proiectează, şi tot el le fabrică. E singurul din ţară care face aşa ceva şi e deja cunoscut în toată Europa, în rândul magicienilor care vin să comande la el tot felul de cutii, săbii, cuşti ori lăzi, în care oamenii devin invizibili.
„Este o componentă care se realizeaza acum, practic eu ce fac cu iluzia asta? Intru în interiorul ei şi la un moment dat sunt secţionat în doua. O jumătate de corp îmi pleacă într-o parte, şi cealaltă parte rămâne aici şi se văd picioarele funcţionând”, spune Lorenzo.
Poţi să te uiti la obiectele astea ore în şir, să le întorci pe toate părţile. Nu o să-ţi dai seama la ce folosesc. Realizezi doar că în spatele numerelor de magie e, de fapt, multă ştiinţă, tehnologi şi o armată de oameni care se pricep şi la tâmplărie, dar şi la fizica cuantică
Lorenzo
''Ca să poţi să creezi o iluzie mare pe scenă, trebuie să ai habar de geometrie, trebuie să ai habar de fizică, trebuie să ai habar de anatomie, să ştii cât de mult poate să stea un om într-o anumită poziţie, să ştii ce poţi face ca să nu pui viaţa asistenţilor tăi la risc''
Pentru că, da, un risc tot există. De asta ni se spune mereu - nu încercaţi să faceţi acasă ceea ce vedeţi la televizor. Şi, de asemenea, nu încercaţi să atingeţi aceste cutii dacă nu e şi iluzionistul de faţă, ar mai vrea să adauge Lorenzo Cristian după ce a păţit câteva "magii" care nu erau incluse în spectacol.
Lorenzo Cristian
''Eram într-o repetiţie cu o foarte mare vedetă de la noi din ţară. Ies dansatorii, fiecare se duce să ocupe un loc în care se aşează şi una dintre dansatoree merge şi se aşează pe una dintre iluziile noastre. Aşa de rapid s-a întâmplat că nu a văzut nimeni, numai dintr-o dată o auzeai cum ţipa, au, scoateţi-mă de aici. S-a asezat pe una dintre iluzii şi a picat în formă de U in interior, deci afară mai rău doar vârfurile de la picioare, nu avea cum să iasă de acolo, dacă nu ar fi fost nimeni lânga ea, nu avea cine să o scoată''
Toate aceste echipamente sofisticate şi uneori periculoase sunt greu de procurat - de obicei se comandă din străinătate, de la fabricant, dar poţi să stai luni de zile pe lista de aşteptare. Pentru că cererea e mare, iar fabricanţi, destul de puţini. În plus, aparatele sunt foarte scumpe.
„Sunt anumite aparate de magie, sau iluzii magice care ajung la costurile unui autoturism. Cu toate că e numai aluminiu, placaj, roţi şi alte, dar ideea în sine, creaţia, şi protejarea secretelor că magia să nu ajungă pe mâna oricui, face ca acste iluzii să coste foarte mult. Asta a fost poate şi unul din motivele pentru care eu am început sa costruiesc recuzita pentru ca nu am reusit, nu am putut să îmi achiziţionez recuzita făcută de alţi fabricanţi, de exemplu din Statele Unite.”
O singură dată în viaţă a reuşit să strângă bani suficienţi ca să comande un astfel de aparat din America. Dar nu l-a mai primit niciodată. Era un magician care, după ce primea banii, dispărea. Fără să facă vreo magie. Paguba a fost atât de mare pentru Lorenzo, încât acesta a decis să înveţe el să facă aparatele şi să nu mai apeleze niciodată la nimeni. Acum, are în spate o armată de oameni, o adevărată industrie, comenzi din toată Europa şi multe secrete bine securizate. Atelierul de magie nu are ferestre, iar maestrul principal de lucrări este surdo mut. De cele mai multe ori componentele unui aparat sunt lucrate în ateliere separate, iar aici doar se asamblează. În felul ăsta nimeni nu va afla vreodată la ce sunt ele, de fapt, folosite.
Când priveşte în urmă, şi înţelege de unde a plecat, şi unde a ajuns, Lorenzo îşi spune uneori că viaţa lui chiar a fost una magică. Era un puşti de 7-8 ani când fratele său mai mare, priceput în iluzionismul cu cărţi de joc, il lua cu el pe la petreceri. De la sine înţeles că era sufletul petrecerii. Lorenzo nici nu putea să îşi dorească să fie altceva în viaţa. Dar fratele lui i-a spus că doar atunci când va avea buletin va fi apt sa înveţe prima lui magie. Şi exact asa s-a întamplat. Aceasta e magia.
Însă el voia puţin mai mult decât nişte trucuri de impresionat prietenii la petreceri. Doar că nu avea de unde să înveţe meseria, nu erau nici cărţi, nici şcoli, nici maestri pentru aşa ceva, în România. Auzise el că in străinătate există. Aşa că a plecat, hotărât, în Spania.
Lorenzo Cristian
''Am vrut să lucrez ca şi magician, din păcate nu ştiam limba şi am intrat în Asociaţia Spaniolă de Iluzinosm, până am început să învăţ limba spaniolă am intrat în cercul lor''
Lorenzo Cristian I-a cucerit imediat pe toţi cu şarm, carismă, minte ageră şi mâini magice. Exact aşa se spune despre el.
Cu mâinile astea magice, în 2009 reuşea să intre în cel mai select şi mai exigent club de magie din Europa. The Magic Circle, din Londra. I se mai spune ''Casa cu 10 mii de secrete''. Un vis imposibil şi inaccesbil pentru foarte mulţi profesionişti din breaslă. Se dau examene dificile şi se intră doar pe bază de recomandare.
Lorenzo
''A fost fondat în 1905, are 114 ani de existenţă acum şi eu am fost primul român care a trecut toate examenele şi a fost admis în club''.
De aici, de la cei mai mari profesionişti ai magiei, a deprins Lorenzo această artă. A învăţat numere noi, a înţeles cât de important e să pastrezi secretul, şi-a găsit mentori şi modele în viaţă, şi-a perfecţionat metodele de lucru dar, cel mai important, a realizat că face parte dintr-o breaslă selectă, ca o casă inchisa. O comunitate incredibil de unită, care funcţionează după reguli precise, respectate cu sfinţenie de peste o sută de ani.
Lorenzo Cristian
Există în fiecare luni o întâlnire în care, în afară de faptul că venim şi ne povestitm strategii de dezvoltare, cum putem vinde mai multe showuri, deci suntem ca o comunitate ,suntem foarte uniţi, gândim cum putem să îl susţinem împreună pe cel care este pe val, cel mai bun la ora actuală''
Cu alte cuvinte, breasla îl susţine pe cel considerat vedeta momentului pentru ca într-un final, toţi magicienii să aibă de câştigat. Nu trebuie sa iti faci iluzii ca vei ajunge si tu pe val. Trebuie doar sa iti vezi de meserie, cu talent si magie. Lorenzo, de exemplu, a avut confirmarea că se îndreaptă spre valul cel bun după câteva concursuri internaţionale - se cheamă olimpiade de magie şi prima la care a participat Lorenzo a avut loc în largul mării, pe un vas de croazieră. Pentru ca să nu existe riscul ca cineva din afară sa zărească măcar ceva.
Lorenzo
''În 2014 am participat la olimpiada în lotul Angliei pentru că România nu era cunoscută în acea perioadă, nu avea dreptul să participe, nu am avut niciun magician cunoscut internaţional din generatiile anterioare care să clasifice România pe o poziţie bună de a intra în Federaţia Internaţională''
A luat locul doi. La fel şi în 2017. Dar niciodata nu şi-a putut permite sa mearga mai departe, şi la olimpiada mondiala, taxele de participare şi cheltuielile cu recuzita ajung şi la 10 mii de euro. Ar fi putut să îşi construiască, aşa, o carieră internaţională de mare succes, dar Lorenzo şi-a dorit să-şi facă meseria acasă, la Timişoara. Şi aici a decis să îşi contruiasca propriul sau castel de magie făcând, în premieră la noi, spectacole de iluzionism personalizate. Cum ar veni, magie la cererea clientului.
Lorenzo
''Suntem chemaţi de anumite companii care ne spun aşa -vreau un spectacol bazat pe pastile pentru cardiaci. Vine alta companie şi zice, uite aş vrea să promovez nişte cauciucuri de iarna, fă-i un spectacol pe chesita asta. Şi noi facem. Am lucrat cu spray nazal.
Cu un număr făcut cu camioane a intrat si in cartea recordurilor iar multa lume de pe planeta a aflat, poate, dupa ce a urmarit aceste imagini, unde este Timişoara. Aşa a luat naştere, de fapt, un nou concept: magic marketing. Vrei să faci reclamă altfel unui produs? Angajezi magicianul, nu agentia de publicitate. Pe acest principiu Lorenzo a fost chemat într-o zi să cumpere prăjituri de la o cofetărie din oraş, iar el, stând la coadă, de plictiseală s-a apucat să facă o levitaţie.
Aşa i-a venit ideea să facă spectacole personalizate de magie şi la nunţi. Un alt concept care a devenit realmente un fenomen, în zilele noastre. Practic, nuntă fără magician nu se mai poate. Undeva între momentul cu friptura la grătar şi sarmalele în foi de viţă, când oricum pe doamne le strâng sandalele îngrozitor iar pe domni, să zicem că îi doare capul de la muzică, se stinge lumina şi apare un tip care scoate porumbei din joben. Atmosfera se schimbă brusc. Un val de energie bună şi veselie umple încăperea în care apăruseră primele semne că petrecerea e gata. Şi de aici, limita e doar imaginaţia. Şi a magicianului, dar şi a clienţilor care l-au chemat la nuntă.
Lorenzo
''Când noi vorbim cu oamenii despre magie la nuntă ei vin şi spun aşa - pe soacra mea poţi să o faci să dispară? Unii o spun în glumă, alţii în serios, este cea mai cerută magie şi o sa ramâi uimită dacă îţi spun că facem şi asta''.
Artistul nu a dorit să precizeze, însă, care este preţul pentru că soacra să nu mai apară deloc. Ani de zile a făcut tot felul de magii pe la nunţi din toată ţara şi din străinătate. În mod evident, nici propria sa nunta nu putea să fie decât una magica. Mai precis, mireasa n-a ştiut absolut nimic. De fapt a ştiut că vor merge la o altă nunta, unde aveau spectacol. Iar acolo s-a trezit în mijlocul sălii că e cerută în căsătorie. Doar că imediat după un DA hotărât, viitorul mire s-a apucat de magie - şi au apărut naşii, nuntaşii, ofiţerul stării civile, preotul, rochiile de mireasă şi verighetele. Minodora a înţeles din acel moment că o asteapta o viata ca un spectacol de magie. Dacă îi vedeţi prin Timişoara sau în orice alt oraş din ţara ori străinătate, coborând aşa grăbiţi din maşină, cu doua valize şi o cutie de porumbei în mână, să ştiţi că aşa umblă ei când merg la serviciu. Ea îi ţine agenda de lucru, îi programează evenimentele, îi verifică recuzita sau machiajul înainte de spectacol. Ştie tot ce mişcă, mai puţin secretul din spatele numerelor de magie făcute de soţ, acasă ori la serviciu. Pentru că pur si simplu nu o interesează.
Minodora
''Nu sunt curioasa pentru ca eu vreau sa ma bucur de ceea ce se intampla si asta spun tuturor oamenilor care ma intraba, pentru ca f multi ma intreaba, cum face, cum face? nu cautati sa aflati cum face, bucurati-va de momentele care sunt. e ca si cum sotul tau ti-ar face o surpriza si tu ai vrea sa afli cum a facut el surpriza aia. pentru mine, fiecare truc pe care il face este o bucurie a sufletului.
Face trucuri si la micul dejun si seara, face trucuri in timp ce se uita amandoi la un film ori cand ea gateste iar el se plictiseste. Face trucuri cam cu tot ce gaseste la indemana, pentru ca asta e, cumva, felul lui de a fi.
Minodora
''Odată veneam de la revelion chiar în primul nostu revelion impreună ,şi aproximativ cu vreo două luni înainte de revelion eu îi dădusem lui o bancnotă de un leu pe care scrisesem Te iubesc. Şi cand veneam de la revelion la 6 dimineata, cand am intrat in casa bancnota de un leu a transformat-o în una de 100 de euro pe care scria te iubesc''
O fi fost de la magie, o fi fost de la inflație, bancnota de 100 de euro nu s-a mai transformat niciodată, la loc, în bancnota de un leu. Iar Lorenzo continua să își exerseze talentul de a scoate bani, cum s-ar spune, din piatra seara. Sau, de unde nu te aştepţi mai puţn.
Puteţi încerca trucurile, dar să știți că banii adevărați tot din bancomat ies. Lorenzo spune că pentru magie iți trebuie nu doar mana iute ci și minte brici. Lorenzo a dus magia și în sala de teatru, unde prezinta spectacole pentru copii. Iluzionismul îmbrăcată cele mai diverse și cele mai surprinzătoare forme - e arta, divertisment, surpriza, marketing, educație și, în unele cazuri, chiar terapie.
E sâmbăta după amiaza, și în mansarda unei case din centrul Bucureştiului un magician cu redingotă de catifea și zâmbet de cinema tocmai a reușit să lase cu gura căscată câțiva puști de grădiniță, transformând un iepure de carton într-unul cât se poate de adevărat. Îl cheamă Andrei Teaşcă și de câțiva ani locul lui de munca se cheamă Teatrul de Magie - o instituție unica în România care e, așa cum îi spune și numele, pe ici pe colo teatru și din când în când magie.
Andrei Teaşcă
''Atmosfera înseamnă magia de fapt. în clipa în care se trage cortina și spectatorul face oauuu! aia e magie. În ziua în care a descoperit atmosfera din spatele magiei, Andrei Teaşcă era departe de casa - la Seul, în cel mai mare Disneyland din lume. Terminase actoria dar nu își găsea rostul și rolul potrivit pe scenele de teatru din România. Așa că a plecat, fară un plan concret și fară speranțe prea mari de afirmare în domeniul pentru care se pregătise la scoală. S-a angajat deci animator în parcul de distracții unde făcea un fel de pantomima amestectata cu actorie''
A petrecut aşa, trei ani. Timp în care a învăţat şi el să se bucure de spectacol și să înțeleagă faptul că hohotele de ras pe care le provoacă celor mici sunt, de fapt, un fel de terapie. A început să își perfecționeze numerele de pantomima şi le-a adăugat mici trucuri de magie. Actorul Andrei Teaşcă se transformă, încet, încet, în magicianul Andrei Teasca. Și descoperea așa, mai mult în joaca, un nou concept de care nimeni nu mai auzise până atunci, terapia prin magie. Se administrează în caz de depresii, singurătate, angoase și tot felul de frici. Indiferent de vârstă.
Când a realizat că efectul este într-adevar miraculos, Andrei a decis să aprofundeze fenomenul. S-a întors în România şi a început să studieze cărţi ori tratate de specialitate - şi de iluzionism dar şi de psihoterapie - iar în 2017 a devenit doctor în magie, cu o teză de doctorat unica in lume - teatrul de magie, inovatie in artele spectacolului.
Andrei Teaşcă
''Ne folosim de magie ca să aducem zâmbetul. Asta este prima mutare. Să ne distrăm''
Adică, în timpul spectacolului el sesizează care sunt problemele emotionale ale unui copil - ori e introvertit, ori e speriat de ceva, ori prea emotiv sau, mai grav, depresiv. Prin câteva trucuri, îl aduce, cumva, în lumea lui, o lume magică - unde cel mic învaţă singur cum să lupte cu monştrii imaginari. In sala de teatru copii sunt de fapt pe fotoliul psihoterapeutului. Dar pentru ca se iau cu joacă, nu îşi dau seama de asta. Copiii învaţă în felul asta să aibă curaj, să capete încredere în propriile forte, şi cel mai importat, să nu se mai teamă de nimic. Cu această promisiune în gând pleacă spre casă fiecare copil. Magicianul trage cortina. Ştiind că după fiecare spectacol în pieptul fiecarui puşti bate deja o inima mică de magician.
Andrei a reuşit să introduca, în 2011, meseria de magician în nomenclator şi cine urmează cursul de iluzionism primeşte şi diplomă recunoscută internaţional.
Într-o atmosfera relaxata şi o lumină discretă, câţiva baieti si vreo 2,3 fete, asezati in cerc in jurul maestrului, se pregatesc pentru inca o zi magică. De pe margine, n-ai zice că asişti la o lecţie de iluzionism - fac tot felul de jocuri de concentrare, de mişcare scenică ori de actorie. Absolut esenţiale in meseria de magician, avem să aflăm.
Andrei Teaşcă
''E ca la un interpret la pian, la vioară, un balerin, un actor. E aceeaşi treabă, multă muncă, antrenament, slefuire, trebuie să te schimbi organic
Pe cei mai avansaţi îi citeşti dintr-o privire. Au deja atitudine de artist şi mâini care se mişcă atât de rapid încât cu ochiul liber, la câţiva paşi de ei, nu îţi dai seama ce şi cum au făcut.
De pe margine, maestrul le spune doar unde au gresit si la ce ar trebui sa mai lucreze. Si evident, primul lucru pe care trebuie sa il stie orice magician - sa pastreze secretul din spatele trucului.
Fiecare, la vremea lui, va învăţa să facă şi acest număr de magie si multe altele, mult mai complicate. Nu doar ca sa isi impresioneze prietenii la petreceri, spune maestrul. Lecţiile acestea sunt cel mai bun antrenament pentru creier, care îi va ajuta, în general, în viaţă. Fie să facă faţă unor situaţii greu de gestionat emoţional, să comunice mai uşor, să se exprime liber, să isi invinga timiditatea, tracul ori frustrarile din copilarie. Vor putea sa citeasca usor gandurile oamenilor ori le vor putea ei influenţa, cu puterea minţii. Aşadar, nu e nimic paranormal. Totul se învaţă la şcoală.
Unii iau astăzi primele lecţii, un fel de abecedar al magicianului.
Acum trei ani, Petru era un băieţel timid, dar fascinat de ce puteau face oamenii mari cu un pachet de cărţi. Progresele pe care le-a făcut au fost uimitoare, şi intr-un timp foarte scurt pentru toata lumea a fost clar că în trupul acesta mic de băieţel zace de fapt un mare magician.
Are deja alura de artist, privire rece, maini agere şi voce cu dicţie perfectă. Se îmbracă şi se poartă ca un magician. Recunoaşte, îi place să-i surprindă pe oamenii mari cu trucurile sale.
Nu e magie, e mult antrenament, spune Petru. Exerciţii zilnice, intense, mai ceva că la sportivii de performanţă. Şi mai e ceva. Arma secreta a fiecărui magician - pe care Petru ne-o dezvăluie cu siguranţă profesionistului care e convins că oricum nu ne ajută cu nimic faptul că ştim.
Petru
''Trebuie să vorbeşti foarte mult. Sa distragi atenţia. Exact. Încă nu ştiu să explic ce este magia, dar pentru este o formă de comunicare''
Un magician este tot timpul cu un pas sau cu o privire înaintea ta. Un gest, o grimasă pe care noi nici nu realizam că le-am făcut, pentru el sunt un semnal uşor de decriptat. Asa îşi da el seama care va fi următoarea noastra mişcare. Ceea ce nu mai ţine deloc de magie.
Lorenzo
''Eu cred că un iluzionist trebuie să ştie în primul rând psihologie, nu poţi să îţi rişti numărul de magie, când te uiţi la chipul lui, îţi dai seama din aşezarea ridurilor de pe faţă , trebuie să îţi dai seama dacă ai de-a face cu un coleric, cu un sangvinic, cu un flegmatic, sau cu un melancolic pe care îl aduci pe scenă şi nu o sa fie impresionat de nimic, din ce faci.
Se spune că inclusiv cartea pe care o alegem dintr-un pachet spune foarte multe despre caracterul nostru. Inima rosie inseamna iubire, rombul - bogatie, trefla e noroc iar inima neagra, intelepciune. Subconştientul ne dictează deci alegerea.
În general, nu vă mai întrebați cum se face magia. Doar bucurați-vă de ea. Nu încercați să aflați secretul din spatele unui truc. S-ar putea nici să nu vă dați seama care este, și intre timp, să pierdeți și frumusețea spectacolului. Lăsăţi magia să vă intre în casă exact aşa cum îl lăsăţi pe Moş Crăciun să vă intre pe horn, în fiecare an, în Ajun de Crăciun. Magia e arta, spectacol, marketing sau terapie. Dar nu încercaţi, totuşi, să faceţi, acasă, ce aţi văzut în acest reportaj. Magia dăuneaza grav sănătăţii dacă nu e făcută de profesionişti.
