O tocană cu fasole, miel, măsline, ierburi aromate, un sos de peşte, pâine nedospită, curmale şi vin au fost servite la Cina cea de Taină, momentul ultimei mese luate de Iisus în compania apostolilor săi înainte să fie arestat de autorităţile romane din Iudeea, conform rezultatelor unui studiu recent cu privire la ce se mânca în urmă cu 2000 de ani în această regiune geografică, informează Discovery.com.
În plus, mesenii nu stăteau pe scaune, la o masă rectangulară, aşa cum este prezentată scena în numeroase opere de artă, ci direct pe podea, pe nişte perne, după obiceiul roman din acea perioadă.
Acest studiu a fost realizat de doi arheologi italieni şi se bazează pe versete din Biblie, pe vechi scrieri iudaice, romane şi pe dovezi arheologice.
"Biblia prezintă ce s-a întâmplat în cursul cinei, dar nu oferă prea multe informaţii despre ce a mâncat Iisus şi cei 12 apostoli ai săi", a precizat Generoso Urciuoli, arheolog la Centrul Petrie şi autor al blogului Archeoricette drspre mâncărurile antice.
Urciuoli, care s-a specializat în istoria creştinismului timpuriu, alături de Marta Berogno, arheolog şi egiptolog din Torino, îşi prezintă rezultatele studiului în cartea "Gerusalemme: l'Ultima Cena" (Ierusalim: Cina cea de Taină).
"Punctul de la care am pornit în studiul nostru este că Iisus era iudeu. El şi discipolii săi erau la curent cu tradiţiile transmise de Tora privind mâncarea", susţine Urciuoli.
Poate cea mai cunoscută reprezentare a Cinei cea de Taină este cea realizată de Leonardo Da Vinci, însă această reprezentare nu este corectă din punct de vedere istoric, conform lui Urciuoli.
"Pictura lui Leonardo îşi are originile în secole de coduri iconografice. Reprezentând sacralitatea euharistiei, Cina cea de Taină are un puternic substrat simbolic care nu ajută la reconstituirea istorică a momentului", a mai comentat Urciuoli.
Adunând date istorice şi indicii din opere de artă paleocreştine, aşa cum sunt picturile murale din catacombe datând din secolul III, cei doi oameni de ştiinţă au reconstituit mâncărurile şi obiceiurile legate de masă ale iudeilor de acum două milenii. Concluziile acestui studiu sunt substanţial diferite de reprezentările tradiţionale ale Cinei cea de Taină. Cina se lua pe atunci în camera superioară a casei iar mesenii nu stăteau pe scaune în jurul unei mese rectangulare. "În acea perioadă, în Palestina, mâncarea era servită pe nişte mese micuţe, iar mesenii stăteau pe nişte perne sau covoare aşezate direct pe jos", conform lui Urciuoli.
Mâncarea era servită în vase din teracotă sau din piatră. Codul strict al etichetei la masă făcea ca la stânga şi la dreapta gazdei să se aşeze cei mai importanţi oaspeţi.
Evangheliile menţionează doar pâinea şi vinul, alimente cu puternică valoare simbolică, ce au fost servite de Iisus şi de apostoli la Cina cea de Taină. Prezenţa vinului în meniu i-a făcut pe arheologi să pornească în studiul lor de la premisa că această cină ar fi fost una de sărbătoare, cu ocazia Paştelui iudaic, sărbătoare ce semnifică eliberarea din robia egipteană a poporului lui Israel. Această ipoteză este susţinută şi de un pasaj din Evanghelia după Marcu în care se precizează că această cină a avut loc în perioada sărbătorii azimei sau a pâinii nedospite. Dacă a fost o masă de sărbătoare, atunci este foarte probabil ca la masă să fi fost servite mai multe feluri de mâncare.
Conform lui Urciuoli şi Berogno, la Cina cea de Taină ar mai fi fost servită o tocană tradiţională iudaică denumită "cholent", din carne de miel, cartofi, fasole şi orz, o fiertură din fasole gătită îndelung la foc mic, măsline cu isop, ierburi cu gust similar mentei, precum şi ierburi amare cu fistic dar şi haroset de curmale (o pastă dulce, de culoare închisă, făcută din fructe şi nuci).
"Ierburile aromatice şi harosetul sunt tipice pentru Paştele iudaic, tocana cholent se mănâncă la ocazii festive, iar isopul era consumat zilnic", a mai susţinut Urciuoli.
