Se împlinesc 100 de ani de când România a trimis tezaurul spre păstrare la Moscova și nu l-a mai văzut niciodată înapoi. De un secol așteptăm dinspre est un tren cu tezaurul țării, iar acesta nu mai ajunge. În schimb, de pe „frontul de est” au venit multe, poate prea multe pentru poporul român, care și astăzi freamătă la auzul cuvântului tezaur.
Toamna anului 1916 a fost cu siguranță cea mai dramatică din istoria României. Înfrângerile suferite atunci de armata română au forțat autoritățile române să abandoneze mai mult de jumătate din teritoriul țării, inclusiv Bucureștiul, și să se retragă la Iași. Se punea însăși problema supraviețuirii statului român. Cu un aliat rus nesigur, care a intervenit tardiv în ajutorul armatei române, viitorul părea sumbru pentru poporul român. Trebuia salvat tot ce mai putea fi salvat, iar tezaurul BNR reprezenta o prioritate nu numai datorită valorii sale, dar și faptului că emisiunea monetară a statului era garantată cu acest stoc metalic.
La 11/24 decembrie, generalul A.A. Mossoloff, ambasador rus la Iași, comunicase Guvernului român că era autorizat de Guvernul rus să semneze protocolul privitor la încărcarea tezaurului într-un tren special. Mossoloff a precizat că „guvernul rus garantează integritatea tezaurului atât în timpul transportului, cât și pe tot timpul rămânerii lui la Moscova”. Încărcarea tezaurului în trenul pus la dispoziție de Rusia a început pe 12/25 decembrie, în gara din Iași, în prezența ambasadorului rus și a reprezentanților BNR și s-a încheiat două zile mai târziu.
Continuarea, pe historia.ro.
