Documente secrete publicate în ultimii ani dezvăluie detalii cutremurătoare despre exploatările de uraniu din România anilor ’50 şi despre catastrofa uriașă.
La începutul anilor ’50, mii de români au fost trimişi să muncească în noile mine de uraniu înfiinţate în Românie, proiecte ţinute la secret de autorităţile vremii, derulate în beneficiul Uniunii Sovietice.
Povestea minelor de uraniu a început odată cu înfiinţarea Societăţii româno-sovietice „Sovrom Kvartit“, al cărui scop ar fi fost sprijinirea programului nuclear militar sovietic. Prima exploatare de uraniu a fost deschisă în 1952 la Băiţa Plai (judeţul Bihor), în Munţii Apuseni, iar potrivit mărturiilor vremii, în anii ’50 aproape 20.000 de oameni au lucrat în carierele miniere şi mai apoi în galeriile din munţi care se întindeau pe zeci de kilometri, ajungând pe teritoriul a trei judeţe: Bihor, Alba şi Arad.
Timp de zece ani, din minele Bihorului s-au extras milioane de tone de minereu uranifer, care era măcinat la Ştei, oraşul care primise numele Dr. Petru Groza, şi apoi lua calea URSS-ului. În această perioadă aproape 20.000 de tone de uraniu metal au fost livrate în Uniunea Sovietică. Nimeni nu avea voie să vorbească public despre ce se petrecea în minele de uraniu de la Băiţa Plai, însă unele mărturii provenite de la dezertori, refugiaţi, spioni, imigranţi, călători în România acelor vremuri sau surse anonime ofereau detalii cutremurătoare despre viaţa minerilor.
Continuarea, pe Adevărul.ro.
