În verile toride, în satul Beliş din judeţul Cluj, de sub un lac, îşi face apariţia o biserică, care datează din secolul XIX.
În perioadele în care seceta mistuie recoltele localnicilor, din adâncurile Lacului Beliş-Fântânele, ies la suprafaţă ruinele unei biserici construite de primii pastori care s-au aşezat în acele locuri, scrie A1.ro.
Biserica de sub ape este un monument care ascunde o istorie tristă și zbuciumată, marcată de jertfele comuniste, care, în folosul progresului economiei socialiste au lăsat în urmă adevărate drame, provocate de strămutări forţate, sate părăsite sau biserici dărâmate.
Biserica a rămas singura mărturie peste timp a unui sat ce adăpostea 1300 de suflete. Localitatea a fost înghiţită de ape, când, în anul 1960 conducerea ţării de atunci a decis construirea unui baraj care urma să acopere satul cu 60 de metri de apă.
Odată cu locuitorii, a fost mutat şi cimitirul, care înconjura biserica. Locuitorii, împreună cu preotul satului, au mutat osemintele în noul sat. După retragerea localnicilor, apa a năvălit asupra satului iar biserica a dispărut încetul cu încetul în lac, iar în locul ei a rămas doar un luciu de apă.
Înainte ca biserica să fie înghiţită de ape definitiv, aceasta era vizibilă de orinde o priveai, fiind construită pe o măgură. Turla bisericii a stat mereu de veghe asupra satului şi a celor pe care îi adăpostea la nevoie şi în zilele de sărbătoare
În zilele în care biserica este acoperită cu apă, fundația acesteia se află la mai bine de 30 m adâncime și stă scufundată în apa rece ca gheața. Însă vara, când apa lacului scade, se pot vedea cum răsar din imensa întindere de apă vârfurile vechii biserici, dar și casele aflate la zeci de metri sub apă. Sunt singurele rămășite care "vorbesc" astăzi despre o istorie dureroasă, cu oameni morți sau strămutați de dragul dezvoltării
