Poetul George Bacovia (1881-1957), născut cu numele George Andone Vasiliu, în casa unor comercianţi din Bacău (Dimitrie Vasiliu şi Zoe Vasiliu) a trecut aproape neobservat cea mai mare perioadă a vieţii, până când poeziile sale l-au impus drept cel mai important poet impresionist român. Cei care l-au cunoscut şi criticii literari care s-au aplecat asupra vieţii şi operei poetului remarcă firea depresivă, inadaptată, orientată spre meditaţie şi nu spre acţiune.
Poetul a lucrat foarte puţin, cu pauze mari. Criticul literar băcăuan Constantin Călin, care a dedicat zeci de ani din viaţă studierii lui Bacovia şi a scris mai multe lucrări de mare amploare remarcă în primul volum din lucrarea „Dosarul Bacovia“: "Ce «exemplu» să scoţi din viaţa lui Bacovia, căci a fost repetent, bea, lipsea de la serviciu, se îmbolnăvea cam des şi părea, uneori, «decrepit în ultimul hal»”. Acelaşi autor, pe baza mărturiilor din epocă, dar şi a familiei poetului, crede că poetul era mic de statură: „«Ce înălţime avea Bacovia?».
Cei ce l-au cunoscut spun că era «mărunt». În epoca interbelică, «mărunt» însemna însă ceva mai mic decît înseamnă azi. Probabil, sub 1,60 m. Oricum, chiar dacă ar fi avut şi peste, fizic, Bacovia era absolut insignifiant printre domnii eleganţi şi «voinicii idioţi» (cum le zicea arhimandritul Scriban sportivilor) care ocupau promenadele în anumite zile, mai ales spre seară“, spune Constantin Călin, în cartea „În jurul lui Bacovia-Glose şi Jurnal“, apărută în 2011, la Editura Babel.
Continuarea pe adevarul.ro.
