Sorin Ovidiu Vîntu relatează pe blogul său o întâmplare petrecută în 1983, în timp ce ispășea în penitenciarul din Bacău o pedeapsă de 5 ani și 10 luni pentru delapidare.
"În ziua întâmplării eram căpiat de foame, nu mâncasem decât ciricul de pâine cu un ceai rusesc. Adică rația de 125 de grame de pâine neagră și o cană cu apă rece îndulcită cu o lingură de zahăr. Cafeaua de cicoare care însoțea de obicei ciricul, dimineața la 6, avea doi gândaci imenși înecați și cu burțile în sus. Spre seară, unul dintre cei trei tovarăși de pachet îmi spune că e rândul lui să facă planton schimbul doi și mă roagă să-l împrumut cu cele 10 țigări Carpați, ca să-și plătească plantonul.
Profit de împrejurare și-i propun ca în timpul acelui planton să furăm din cambuză o bucată de slănină. Pusesem ochii pe slănina unui tip de pe lângă Satu Mare care nu avea tovarăș de pachet, fiind ocolit de toți din cauza unei halitoze care se simțea de la un metru distanță, și care avea o condamnare de 17 ani pentru omor", povestește Vîntu.
Continuarea, pe sov.ro.
