Pentru că pieţele deveniseră prea mici, bişniţarii din Timişoara comunistă îşi întindeau marfa şi pe străzile apropiate. În Banat, cei descurcăreţi îşi rotunjeau veniturile. Era o mare debandadă stradală, fără control, cu un „regulament“ făcut de Miliţie şi de Securitate, scrie adevarul.ro.
În perioada comunismului, între anii 1967-1980, a fost aprobat micul trafic al sârbilor în România. Cetăţenilor din ţara vecină, Iugoslavia, li s-a permis intrarea în România fără vize, astfel că aceştia au adus diverse produse de vânzare.
De la cunoscuta supă sârbească Vegeta, la ciocolată, ţigări, gumă de mestecat, până la blugi, bluze, helănci sau pelerine din fâş. Erau produse la mare căutare, se vindeau ca pâinea caldă şi constituiau o mare sursă de câştiguri. În acei ani, în Timişoara, duminica erau zeci de mii de cumpărători ai produselor aduse din Iugoslavia. Pentru că piaţa a devenit prea mică, bişniţarii îşi întindeau marfa şi pe străzile apropiate.
În scurt timp, Timişoara a devenit centrul întregii ţări de unde se puteau cumpăra produse ce nu se găseau în magazinele statului. Ioan Mirescu susţine că afacerea cu aurul le-a mirosit repede a câştig romilor, care au început să cumpere tot mai mult aur, în final creându-se o filieră mafiotă condusă de Securitate şi acoliţii săi romi.
Citeste mai mult: adev.ro/od5ujo
Citeste mai mult: adev.ro/od5ujo
În scurt timp, Timişoara a devenit centrul întregii ţări de unde se puteau cumpăra produse ce nu se găseau în magazinele statului. Ioan Mirescu susţine că afacerea cu aurul le-a mirosit repede a câştig romilor, care au început să cumpere tot mai mult aur, în final creându-se o filieră mafiotă condusă de Securitate şi acoliţii săi romi.
