Banatul a fost timp de aproape patru luni republică autonomă, dar nu independentă. Se întâmpla în 1918, în vremuri tulburi, exact în momentul în care s-a anunţat sfârşitul primului război mondial şi destrămarea Imperiului Austro-Ungar.
Subiectul sensibil al Republicii Bănăţene nu a fost prea des adus în actualitate. Unul dintre istoricii care au cercetat şi au scris despre acestă temă este profesorul reşiţean Mircea Rusnac, care a dorit să abordeze episodul fără patimi naţionaliste. Rusnac spune că adevărul trebuie să fie cunoscut pentru a fi mai greu de combătut.
Proclamarea republicii, încheierea războiului şi destrămarea imperiului Proclamarea Banatului ca republică s-a făcut la 31 octombrie 1918, iar vestea a fost primită bine de populaţie, însă s-a întâmplat mai ales pentru că odată cu proclamarea s-au mai anunţat încă două lucruri esenţiale.
“Populaţia s-a bucurat pentru că odată cu proclamarea acestei republici s-a mai anunţat faptul că războiul se încheiase dar şi căderea imperiului. În sensul acesta a fost o bucurie unanimă, pentru că venea pacea, după patru ani de război. În privinţa republicii, cei care au primit-o cel mai bine au fost germanii şi maghiarii, pentru că germanii intenţionau să menţină unitatea Banatului, fiind mulţi şi în partea care a revenit ulterior României şi în partea care a revenit Serbiei. Inclusiv grupul etnic german ar fi fost divizat, ceea ce ulterior s-a întâmplat de altfel, prin divizarea Banatului. Românii tindeau către România, cel puţin conducerea naţionalităţii române, sârbii tindeau către Serbia, iar maghiarii către Ungaria. În privinţa asta nu a fost o majoritate clară într-o direcţie, pentru că Banatul era un mozaic etnic şi nicio naţionalitate nu era majoritară în regiune”, a declarat Rusnac pentru Adevărul.
Continuarea, AICI.
