La începutul secolului al XIX-lea, Universitatea din Edinburgh reprezenta una din cele mai prestigioase instituţii de învăţământ pentru pregătirea viitorilor chirurgi. Instituţia se confrunta totuşi cu o problemă majoră, şi anume lipsa cadavrelor pentru disecţie, scrie
historia.ro. Se făcea uz doar de cadavrele criminalilor executaţi, în vreme ce pe continent era permisă disecţia pentru decedaţii care aparţinuseră unor clase sociale inferioare. Corpul didactic medical din Regatul Unit îşi dorea aceleaşi reguli.
Propunerea a întâmpinat însă o rezistenţă puternică din partea publicului. Disecţia nu numai că era privită ca o crimă care dezonora morţii, ci şi ca o potenţială piedică pentru reînviere la ziua judecătii. Medicii britanici trebuiau să achiziţioneze materialul de lucru de pe continent, dar cum acesta era insuficient, a apărut o categorie aparte de profesionişti, the body snatchers. (traficanţii de cadavre).
Mai multe, pe
historia.ro.
