Cercetătorii din domeniu au reuşit să facă un pas mai departe, dezvăluind unele experiențe necunoscute cu exactitate pentru oameni. O scanare a creierului unui muribund a reuşit recent să facă lumină în acest sens.
Pentru Dr. Bruce Greyson, profesor de psihiatrie şi ştiinţe neurocomportamentale la Universitatea din Virginia, marea dificultate a experienţelor de moarte apropiată este că este practic imposibil de studiat în timp real.
Dincolo de ceea ce se poate întâmpla la nivel fizic, asociat cu un eveniment dureros, cum ar fi un traumatism cranian, un stop respirator sau un atac de cord, creierul tinde să închidă senzaţia de durere, sau cel puţin amintirea acesteia. Printre cele mai frecvente episoade experimentate se numără vederea celor dragi, atât în viaţă, cât şi a celor decedaţi, precum şi vederea unei lumini strălucitoare la capătul unui tunel.
Citește și: Povestea reală a omului crescut de lupi, care a inspirat Cartea Junglei. Cum arată adevăratul Mowgli
Cu toate acestea, cercetarea, publicată în Frontiers of Aging Neuroscience, a reuşit să măsoare semnalele electrice produse la un bărbat de 87 de ani care a murit în urma unui atac de cor, în timp ce era conectat la o electroencefalogramă.
În cele 15 secunde dinaintea atacului de cord al bărbatului, EEG-ul a dezvăluit unde cerebrale de înaltă frecvență numite oscilații gamma, despre care se crede că joacă un rol în crearea și recuperarea amintirilor.
Experții în domeniu consideră că lobul temporal, care este responsabil pentru procesarea sunetelor și codificarea amintirilor, are o anumită legătură cu experiențele extracorporale și cu amintirile din timpul experiențelor de moarte apropiată.
Acest lucru i-a determinat pe unii să creadă că „acestea sunt pur și simplu reacții biologice și chimice ale creierului muribund”, spune cercetătorul David San Filippo, profesor asociat la National Louis University., spune Dr. Ajmal Zemmar, autorul principal al studiului, potrivit businessinsider.com.
