La 40 de ani, avea o sănătate de fier. Nu fuma, nu bea cafea, mânca sănătos, dormea la prânz şi dădea semne de îngrăşare.
Activist de rang superior din tinereţe, Nicolae Ceauşescu ştia prea bine că sănătatea „tovarăşilor din conducere" este socotită „afacere de stat". Şi că examenele medicale periodice nu erau un moft, ci o obligaţie.
Din 1952, demnitarii comunişti erau obligaţi să-şi facă analizele de două ori pe an, la Spitalul Elias. Referatul medical, semnat de medicul curant şi contrasemnat de ministrul Sănătăţii, se ataşa dosarului de cadre. Problemele mai mari sau mai mici erau investigate de medici desemnaţi să se ocupe de activiştii superiori. Ca şi ceilalţi colegi din conducere, Ceauşescu şi familia lui se tratau în reţeaua sanitară cu circuit închis, alocată nomenclaturii.
Continuarea, pe Historia.ro.
