Fotografiile spectaculoase cu „căsuța din copac” construită într-un sat din Prahova au ajuns virale pe internet, strângând mii de aprecieri și sute de comentarii pozitive pe rețelele sociale.
Andreea și Petro, doi soți din București, ambii economiști la bază, au construit „Cuibul de la sat”, după ce au finalizat, în aceeași curte, alte trei căsuțe tradiționale inedite, la fel de apreciate în mediul online.
Niciunul dintre ei nu s-a așteptat, în 2016, atunci când au început prima construcție, că vor ajunge să creeze un spațiu unic, în armonie cu mediul, care va impresiona și inspira atât de mulți oameni să caute simplitatea, originalitatea și vechile tradiții și meșteșuguri ale satului românesc.
Andreea a povestit, în exclusivitate pentru antena3.ro, cum a arătat parcursul familiei lor și al căsuțelor din Bertea, în ultimii ani.
› Vezi galeria foto ‹
„În 2016 am construit prima casă în Bertea, pentru noi, iar construcția și amenajarea au durat aproximativ 6 luni. Am construit-o cu cu scopul de a veni în weekend cu copiii și de a sta cu ei la aer curat, dar invitând prieteni la casă ne-am dat seama ca le place mult locul și ne-am gândit să oferim și altora ocazia să se bucure de sat. Următoarele case, „Mândra Ioana”, „Radu Dragu” și „Blânda Marie” au fost construite în aproximativ un an de zile.
Două dintre case au numele copiilor noștri, Ioana si Radu, iar la a treia casă, numele vine de la bunicile noastre: Maria.
Bertea este un sat extraordinar de frumos în care avem rădăcini și în care am copilărit. Aici turismul nu este încă foarte dezvoltat. Satul este liniștit și, în timp, am reușit să desenăm un mic ecosistem, vecinii noștri vând produse din ograda lor, lapte, ouă și miere, ciobanii brânză și uneori pastramă. Sau servicii, țin diverse ateliere pentru vizitatori sau pot face excursii cu căruța.”, a povestit Andreea.
Fetița și băiețelul lor au luat parte la procesul de construcție încă de când au găsit terenul. L-au ales împreună, au trasat locul în care aveau să construiască și „au avut idei bune în alegerea culorilor și în decorarea caselor.” Deși încă locuiesc în București, cei patru membrii ai familiei merg în Bertea în fiecare săptămâna, pentru a se bucura de oaza lor de liniște.
„Casa lor preferata (n.r. a copiilor) cred ca este Mândra Ioana pentru ca aici avem un videoproiector. De cand am deschis casa și am început să mergem acolo, ne-am facut un fel de obicei în care seara ne uitam la videoproiector la Mr. Bean, cu un castron cu floricele în brațe. Vara îi entuziasmează culesul fructelor din curtea bunicii. Mereu când sunt la Bertea mănâncă un castron cu fel și fel de fructe, căpșuni, zmeură, aronia, lonicera, vișine. Aici rareori îi auzim că le este foame, curtea este plina de vitamine.”, spune Andreea.
Căsuța din copac devenită virală: „Căsuța care ne-a preocupat cel mai mult în copilărie a fost una construită într-un copac, un arin de pe un deal unde mergeam des”
Căsuța din copac, botezată de ei „Cuibul de La sat” a fost construită de un meșter tâmplar din sat, în aproape 4 luni. Andreea a povestit că realizarea intregului proiect a durat și a costat considerabil mai mult decât ce aveau trasat în planul inițial, dar a meritat investiția.
„Am crezut că va fi aproape la fel ca o joacă de copii, că va dura și va costa puțin. În realitate, a durat de trei ori mai mult decât credeam și a costat bine peste ce ne așteptăm. Dar rezultatul final este cel puțin mulțumitor, am avut noroc de un loc cu o priveliște foarte frumoasă, cu multe dealuri care se văd prin geamurile mari, ne-a chinuit și costat toată șindrila bătută pe ea dar este surprinzător de bine izolată și, probabil pentru că are mulți copaci în jur care îi țin umbră și este o casă răcoroasă.
În 2021 ne-am propus să ridicăm casele Mândra Ioana și Radu Dragu, dar pe măsură ce avansăm cu construcțiile ne-a venit în minte proiectul Blânda Marie. Dacă primele două sunt case construite din lemn, din bârne ale unor foste case, iar Radu Dragu o fosta șură din Albă, Blânda Marie este ridicată cu lemn nou de brad.
Ne-am dorit în cazul acesteia geamuri mari care trebuia să aibă o vedere spre dealurile din față dar după terminarea construcției ne-am dat seama că nu se văd dealurile pentru că sunt prea înalți copacii din față. Am fost tentați să îi tăiem că să lăsăm view-ul așa cum ne-am propus inițial, dar am considerat că este mult mai bine astfel, să stai în vârful patului să vezi mult verde și eventual câte o veverița sărind de pe o creangă pe alta.”, a povestit această, pentru antena3.ro.
Povestea Căsuței din copac, virală pe rețele sociale:
În copilărie, unul dintre jocurile care ne țineau uniți și preocupați pe perioade lungi de timp era să ridicăm, aproape an de an, căsuțe din crengi și orice mai găseam prin jur. Rezultatul final conta prea puțin. Ne bucuram câteva momente și apoi găseam altceva de făcut, dar ideea de a ne încropi ceva aproape funcțional, care ne-ar fi putut oferi adăpost în cine știe ce situație, ne făcea să ne credem mai mari și mai capabili.
În fine, căsuța care ne-a preocupat cel mai mult în copilărie a fost una construită într-un copac, un arin de pe un deal unde mergeam des. Ne-a bucurat atât de mult încât a fost singură casă la care am revenit și anul următor. Este adevărat că a fost și cea mai trainică și pentru că am consumat la ea, spre bucuria părinților, câteva mâini de cuie, prețioase la vremea aceea. În amintirea acelei căsuțe, ne-am încumetat anul acesta să ridicăm o căsuța într-un și, de fapt, pe un copac, un salcâm suficient de gros, dar puțin cam înalt pentru ce aveam nevoie.
A fost o provocare ca, pe un spaţiu atât de mic, să aducem toate lucrurile de care cineva ar avea nevoie timp de câteva zile, dar am reușit să desenăm un spaţiu de dormit mare, o baie spațioasă, o bucătărie cu tot ce trebuie, o zonă de luat masa, un spaţiu de lucru, un fotoliu pentru citit, o mică prispă ușor acoperită pentru zile ploioase, o băncuță afară aproape cocoțată în copacul vecin și, surprinzător, un spaţiu de depozitare decent.
Ne-am străduit mai mult decât la orice altă casă să găsim obiectele, corpurile de iluminat, chiuvetă potrivite - pentru că ești forțat să te limitezi doar la câteva piese și nu ai spațiu de greșeală.
Ne-am întrebat în ce culori și dacă vopsim lemnul, dar până la urmă am ales să fie totul cât mai apropiat de natură și l-am lăsat în cea mai mare parte natural. Mai avem de agățat afară un hamac, un leagăn, de construit undeva sub scară o mică zonă de luat masă, dar deja ne bucurăm de mică noastră căsuța în copac, o căsuța plină de amintiri din copilărie, dar mult mai utilă decât cele de pe vremuri.
Cei doi soți au ales cu mare atenție decorațiunile interioare, mobila și corpurile de iluminat. Fotografiile postate de ei pe rețelele sociale arată obiecte inedite, cu detalii remarcate și apreciate de toți cei care ajung să le vadă.
„Ne-am gândit multă vreme ce tip de case ne dorim să construim, tradiționale, timeless, care îți lasă impresia că sunt acolo din totdeauna, și care să fie la fel de apreciate peste ani, sau să construim case cu un design nou. Am ales în final un design tradițional pentru toate cele trei case, din dragoste de sat. În toate plimbările noastre de-a lungul timpul prin țară ne-am dat seama că iubim casele tradiționale pentru mobila veche cu care au fost decorate, țesături facute manual, corpuri de iluminat unicat, cu forme atât de speciale și specifice unei perioade demult apuse.
Mare parte din corpurile de iluminat din casa sunt cumparate din targuri si anticariate iar o parte sunt facute manual de noi, cum ar fi cel din bucatarie de la Radu Dragu. Corpul de iluminat pozitionat deasupra mesei este facut dintr-o lespede de stejar pe care am asezat castronase pictate manual la saschiz. Alte corpuri de iluminat, cum este cel din bucataria casei Mandra Ioana, si in cele din dormitoare, sunt piese de ceramica de la Corund pe care le-am transformat in aplice. Si tot de la Corund sunt chiuvetele din baie, care sunt pictate manual.”, a precizat Andreea.
Căsuțe de lemn prietenoase cu mediul: „Cam tot ce am folosit sunt materiale naturale”
Andreea și Petro și-au dorit să folosească, la construcții, cât mai multe materiale naturale, prietenoase cu mediul, pentru că iubesc natura, vor să o ocrotească și pentru că, spune Andrea, „îți dau o stare de bine”.
„Am folosit piatră din râu, lemn vechi sau nou, șindrilă pe acoperiș sau țiglă veche. Pereții sunt văruiți iar mobila, ușile și ferestrele sunt realizate manual din lemn de un meșter din sat. Ne-am dat seama, după ce am terminat casele, că nu avem plastic sau pal/pfl în case și puțin ciment. Casele respiră, sunt răcoroase vara, călduroase iarna și sobele fac față destul de bine iernilor din ce în ce mai blânde.”, ne-a povestit aceasta.
Ea a dat detalii despre cum arată acum curtea și în postările online:
„Intervenția asupra naturii a fost minimă, iar urmele șantierului de la construcția caselor s-au dus. Între timp am plantat copaci, totul este verde în jur și cam tot ce am folosit în casă și în curte sunt materiale naturale, lemn, piatră, eventual lut.
În plus, avem 10.000 mp de livada în jurul caselor, dealul începe sau se continuă din curtea noastră și aproape la fiecare urcare vedem aceeași turmă de căprioare cu codiță albă (să nu uit să le punem un bulgare de sare). Însă fără să te obosești, cred că poți privi din pat o zi întreagă dealul din față, un deal super scenic cu pajiști, căpițe de fan și eventual căruțe care duc la vale fanul, prunele sau doar oamenii, în funcţie de anotimp.”
Căsuțele și grădina au fost amenajate cu ajutorul oamenilor din sat
„Casele au fost ridicate cu ajutorul unor meșteri locali pricepuți. Pentru că, deși nu sunt specialiști prețioși în restaurări, sunt oameni buni, pricepuți și harnici, din mâinile lor ies lucruri minunate iar la noi fiecare bucățică de lemn este așezată și lucrată manual. Au știut să ridice casa, să facă ferestrele, ușile și chiar și mobila, să tencuiască și să văruiască într-un mod simplu dar practic și frumos.
De gradina ne-am ocupat noi impreuna cu ajutoare din sat. Pe teren erau deja planatati multi copaci fructiferi, meri, peri si pruni si am vrut sa ii pastram. I-am mai tuns si am plantat si alti copaci, vicini, meri, ciresi, mosmon.”, a dezvăluit Andreea.
Ea a povestit, pentru antena3.ro, si care a fost cea mai mare provocare de care s-au lovit:
„Cea mai mare provocare a fost să urcăm toate materialele pe teren pentru că este în pantă. Deși l-am pietruit, la prima ploaie au ajuns toate în stradă, am refăcut drumul, l-am mai îndreptat înainte, dar tot nu funcționat, așa că am ales să îl betonăm. Ar fi fost bine să fi făcut asta de la început, dar fiecare etapă a fost utilă pentru că am avut multe de învățat.
De ce au ales satul și casele tradiționale
Andreea povestește cu pasiune și admirație despre meșterii locului, oamenii din sat care i-au ajutat să pună în valoare toate trăsăturile frumoase ale unei structuri din lemn, ale obiectelor tradiționale care merită readuse la viață și cinstite pentru istoria pe care o poartă.
”Am vrut o casă cu accente tradiționale pentru că rădăcinile sunt importante, iar ale noastre sunt în acest sat, cu case cu podele de lut sau lemn și pod în care se afumă carnea și cașcaveaua. Am căutat materiale cu care construiau și bunicii noștri dar le-am adus în vremuri în care avem baie în casă și apă caldă la robinet sau duș.
Am bătut țara în lung și în lat după lucruri care nu se produceau în satul nostru (ceramică, de exemplu) dar ne-am ajutat exclusiv cu meșteri din sat. Pentru că, deși nu sunt specialiști prețioși în restaurări, sunt oameni buni, pricepuți și harnici, din mâinile lor ies lucruri minunate iar la noi fiecare bucățică de lemn este așezată și lucrată manual.
Au știut să ridice casa, să facă ferestrele, ușile și chiar și mobila, să tencuiască și să văruiască într-un mod simplu dar practic și frumos. Și ne mândrim tare cu meșterii noștri pentru că sunt o carte de vizită a unui sat liniștit în care oamenii au muncit mult în pădure și cu vitele pentru a câștigă o pâine deseori neagră dar cinstită.”, a povestit ea.
„Suntem doi corporatiști fără preocupări în arhitectură sau design”
„Noi suntem doi corporatiști fără preocupări în arhitectură sau design și nu suntem deloc pricepuți tehnic, probabil am putea să batem un cui, dar cu greutate am face mai mult de atât.
Eram nehotărâți asupra specificului și designului caselor, oscilam între ceva modern și simplu sau ceva tradițional. Așa că am bătut câteva luni la rând țara și am stat în case moderne și în case tradiționale, cam prin orice colț al țării.
Am realizat că ne place modernul dar casele tradiționale sunt mai pe sufletul nostru. În general oferă la început o senzație de modestie sau, mai simplu spus, te întrebi ce o fi așa grozav aici dar după puțin timp, 20-30 de minute de stat în ele, dau o stare de bine.
O casă nu este un moft, investești mulți bani și va fi a ta pentru o perioada foarte lungă. Noi am abordat câțiva arhitecți cu ștaif dar ne-am oprit la un anunț de pe internet, am plătit puțin și ne-am înțeles foarte bine. Am desenat suprafețele, pereții pe o pagină de matematică (este cel mai simplu) iar arhitectul le-a pus în plan.
Noi am găsit un meșter, care lucreaza doar in satul nostru, și s-a ocupat de tot, dar a colaborat cu altcineva pentru zidul de piatră, șindrilă etc.”, a povestit Andreea, într-o postare pe Facebook care a strâns mii de aprecieri.
Cum au amenajat cele patru căsuțe construite în sat
Cei doi au împărtășit pe internet cum au pornit la drum și cum qau văzut lucrurile atunci când au amenajat, „în caz că este util cuiva”.
1. Am ezitat inițial dacă să construim căsuțe tradiționale sau ceva modern. Ne-am hotărât la tradițional pentru că satul nostru, așa cum mi-l amintesc, este cel cu podele de lut sau scândura, cu acoperișuri de șindrilă sau țiglă, cu pod în care se afuma iarna carnea, cu oameni gospodari care, din când în când își încarcă marfa în căruțe și pleacă 200 de km la câmp să schimbe pe cereale puținele fructe pe care puteau să le culeagă de pe dealurile din jur.
2. Am ezitat apoi dacă să alegem un rustic pur, acela plin de scoarțe pe pereți, cu obiecte care în viața unui țăran nu stau în casa (furci, țesale) sau pe care oricum le ținea dosite până le folosea, roata de tors, putineie etc. Am ales o variantă mai blândă, nu am văzut rostul de a pune de decor ceea ce pe vremuri era strict funcțional și nici nu am căzut în patima aglomerării și a așezării pe pereți a orice doar pentru că este vechi și probabil foarte frumos de expus într-un muzeu.
3. Pentru că am hotărât să fie tradițional am evitat instinctiv materiale moderne, chiar dacă pot fi uneori mai ieftine sau chiar mai durabile. Fără să fie un scop în sine am reușit să amenajam cu aproape zero plastic, mdf, pal, pfl. Podelele sunt din scândură, mobila este în cea mai mare parte construită de un băiat din sat, probabil puține materiale exotice se găsesc în canapelele pe care am decis totuși să le instalăm.
4. Nu ne-am dorit să construim toată mobila, am căutat în timp obiecte vechi pe care am încercat să le integrăm pe măsură ce terminam o casă. Doar că sunt foarte importante echilibrul și blândețea, un obiect vechi autentic credem că se completează frumos cu ceva bricolat sau chiar și cu electrocasnice, de exemplu, moderne. Am înțeles acest lucru atunci când am vizitat niște case superbe tradiționale dar unde proprietarii au vopsit întrerupătoarele cu un bej ca să para vechi și ne tot împiedicam de o geanta de piele scorojită de care le era frica și copiilor pentru că nu știai ce ar putea ieși din ea.
5. Bunicii mei nu aveau baie așa că este posibil să ai o dilemă la amenajarea băilor. Noi am primit în ideile noastre gresia și faianța cu conștiința că și ei, bunicii, le-ar fi folosit dacă ar fi avut posibilitatea. Iar mobilierul din lemn îmblânzește și poate completează modernismul și răceala gresiei. În unele băi am folosit chiuvete de ceramică, care încă nu s-au spart.
6. Corpurile de iluminat au intrat târziu în viața oamenilor de la sat așa că am căutat prin târguri și anticariate unele care pot să fie dintr-o etapa timpurie a electrificării. Dar am încercat să ne și placă, cele din anii 60-70 din România îmi amintesc de o perioadă mai puțin preocupată de design și estetică. Acolo unde nu am găsit am încropit, ceramica a fost și va rămâne frumoasă iar unele becuri suspendate simplu de tavan îmi amintesc de luxul și suficiența de a avea bec și de a nu fi nevoit să împletești ciorapi la lampă – deși și asta are un farmec anume,
7. Folosirea spaţiului - am văzut case în care jumătate din casă este o scară și este chiar păcat, ai putea să nu te mai chinui să mai faci etaj și ajungi la aceeași suprafață utilă. Oricum, am găsit colțuri unde am amenajat spații de depozitare, ai nevoie să îți lași undeva cheile, telefonul sau hainele, unele paturi poți să le amenajezi în zone mai înghesuite dar trebuie să te gândești la modul în care, de exemplu, cineva citește, noi vrem să se citească și atunci am lăsat spaţiu pentru asta.
